DDT-ul a fost în sfârşit interzis şi în Mexic, la mai bine de jumătate de secol de când majoritatea statelor lumii nu mai utilizează acest insecticid. Printr-un decret al guvernului federal emis luna aceasta a fost interzisă utilizarea, producția, comercializarea și importul de DDT (diclor-difenil-tricloretan) și a altor 34 de pesticide extrem de periculoase.
„Interzicerea celor 35 de pesticide este un pas în direcția corectă”, potrivit ministrului Agriculturii, Julio Berdegué, după ce „lucrătorii agricoli mexicani au fost nevoiți timp de decenii să își riște sănătatea lucrând cu substanțe chimice extrem de toxice”.
Mexicul vrea o agricultură mai curată
Această iniţiativă legislativă este cea mai mare restricție privind pesticidele din Mexic din ultimii 30 de ani și este rezultatul unui efort coordonat între mai multe ministere, inclusiv Agricultură, Sănătate, Economie și Mediu. „Decizia face parte dintr-o strategie mai amplă de a obține o agricultură mult mai curată, mai sustenabilă și mai sigură pentru producătorii, lucrătorii agricoli și consumatorii țării”, a declarat ministrul Agriculturii, Julio Berdegué, în comunicatul oficial.
Prin restricționarea tuturor etapelor lanțului de producție pentru acești compuși, decretul aliniază Mexicul la convențiile internaționale de la Basel, Rotterdam și Stockholm.
Printre pesticidele interzise se află:
- aldicarbul, utilizat pe trestia de zahăr și citrice și care poate persista în apa potabilă;
- carbofuranul, aplicat pe culturile de cafea, bumbac și avocado și considerat unul dintre cele mai periculoase insecticide din lume;
- endosulfanul, care are efecte grave asupra dezvoltării fetale și infantile și a fost detectat în mediu și în laptele matern.
Toate cele trei substanțe sunt cancerigene și afectează sistemul nervos.
DDT-ul interzis, dar lipsesc alternativele
Noua interdicție impusă de Mexic include anularea permiselor și abținerea de la acordarea de noi autorizații legate de DDT și alte substanțe chimice incluse în lista celor 35 de substanţe interzise şi inițierea unei perioade de tranziție către alternative mai puțin toxice în următorii cinci ani.
Cu toate acestea, nu este încă clar când vor fi disponibili înlocuitorii pentru aceste pesticide interzise. Dealtfel, aşa cum se arată în justificarea hotărârii „lipsa alternativelor a împiedicat luarea de măsuri împotriva substanțelor chimice toxice” până acum în Mexic. „Există numeroşi cercetări în întreaga lume care caută înlocuitori”, a spus Julio Berdegué. „Acest lucru este de interes pentru multe alte națiuni, nu doar pentru Mexic, așa că am mare încredere că, în decursul timpului – nu pot spune cât – vor exista produse disponibile şi în Mexic.”
DDT-ul a fost interzis în SUA din 1970, iar în România în 1980
DDT-ul (dicloro-difenil-tricloretan) a fost în secolul trecut considerat o substanță miraculoasă datorită eficienţei şi a costului său redus. Dar impactul grav asupra mediului și a sănătății umane i-a atras numeroase critici şi a condus, începând din anii 70, la interzicerea treptată în cele mai multe state. Încă din 1970, DDT-ul a fost interzis în SUA, după care majoritatea celorlalte țări i-au urmat exemplul. DDT-ul a fost interzis în România în 1980.
DDT – o istorie contradictorie
DDT (dicloro-difenil-tricloretan) este un insecticid organoclorurat de contact foarte eficient şi utilizat pe scară largă după 1940, dar interzis în majoritatea țărilor din cauza remanenţei şi efectelor de acumulare în mediu şi organismele vii, precum și a potențialului său toxic de a provoca tulburări grave de sănătate, inclusiv cancer.
Datorită eficacității și costului relativ redus, DDT-ul a fost folosit timp de câteva decenii pe scară largă în agricultură și sectorulul forestier împotriva insectelor dăunătoare. Din cauza problemelor de sănătate şi de mediu, DDT-ul a fost interzis începând din 1970 în majoritatea ţărilor industrializate.
Efectul insecticid al DDT-ului a fost observat în anul 1939de Paul Hermann Müller care a primit pentru această descoperire, în anul 1948, premiul Nobel în medicină.
Recunoscut pentru combaterea gândacului de Colorado, al păduchilor şi al ţânţarilor, DDT-ul a fost folosit pe scară largă fiind considerat un produs miraculos şi apoi indispensabil pentru agricultură şi combaterea malariei.
Din anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s-a interzis folosirea DDT-ului pe tot globul pentru agricultură, dar utilizarea sa este acceptată pentru combaterea insectelor care sunt vectori ai unor boli transmisibile, ca de exemplu malaria sau tifosul exantematic.
