Am urcat panta spre hotelul și restaurantul la subsolul cărora a fost amenajată făbricuța. După ce am trecut pe lângă vitrina plină cu praline și ne-am strecurat printre mese, am ajuns în atelier.

Gustul de cacao pură
Ne-a întâmpinat un bărbat între două vârste, cu alură de alergător, îmbrăcat în halat alb, cu bonetă pe cap. ”E meșterul”, mi-am spus. Da, era chiar meșterul, dar în același timp Edgar Spiegel e proprietarul afacerii, o afacere de familie, construită în timp, cu răbdare și inventivitate. Ne-am așezat pe scaune, într-o sală deja ocupată de turiști, cu toții vorbitori de germană. Pentru noi, meșterul a vorbit în engleză. Mai întâi, ne-a invitat să urmărim un film documentar despre cultura arborelui de cacao. Un film cum vedem deseori pe Discovery sau National Geographic. Arborii de cacao erau cultivați, îngrijiți și recoltați de localnicii angajați ai fermierilor. Mâini dibace tăiau fructele cu maceta, scoteau semințele, le puneau la uscat, le prăjeau, apoi le revărsau în saci. Drumul semințelor de cacao ajungea în port, apoi în cala vapoarelor. În Europa, semințele de cacao sunt transformate în masă de cacao pură, de forma unei pastile. Meșterul ne-a dat să gustăm cacao pură. E dură și amară.

Ca la teatru
Nu cred că viața lui Edgar a fost prea lejeră și dulce cât timp a lucrat în Olanda. A început de jos, de la amenajarea meselor pentru petreceri, și a ajuns manager de restaurant. În Olanda a învățat să prepare ciocolata, împreună cu o prietenă care i-a devenit soție. S-au întors în Bad Tatzmannsdorf și au construit atelierul de ciocolată, în subsolul hotelului deținut de mama lui Edgar.
Au accesat și fonduri europene. ”Puțini bani europeni”, mi-a spus meșterul apropiind arătătorul de degetul mare. Filmul documentar s-a sfârșit. ”Bun – mi-am spus -, am venit aici numai pentru un film despre cacao?” Cârcoteala mea a fost contrazisă imediat. Peretele din fața noastră s-a dovedit unul fals. Meșterul l-a tras într-o parte, ca pe o cortină. Doi angajați trebăluiau în jurul unui utilaj care funcționa silențios. ”Folosim utilajele când producem cantități mai mari. Pralinele vândute în cofetăria noastră sunt preparate artizanal”, ne-a precizat gazda noastră. A urmat o demonstrație practică, extrem de migăloasă, la finalul căreia a rezultat ciocolata artizanală. Am primit un pahar cu ciocolată caldă, patru praline și am degustat trei tipuri de ciocolată. Copiii au fost invitați să confecționeze câte o acadea, ornată cu zahăr colorat.
Familia Spiegel din Bad Tatzmannsdorf a ajuns cunoscută în toată Austria datorită fabricării pralinelor.

PUȚINĂ IMAGINAȚIE NU STRICĂ!
La baza afacerii familiei Spiegel se află experiența acumulată de Edgar în timpul celor câțiva ani cât a muncit în Olanda. Au beneficiat și de bani europeni, într-un procent nu foarte generos. Ei au dovedit din plin că o afacere de familie, pentru a atrage clienți, are nevoie de un element nou, în cazul lor prepararea ciocolatei. În România, funcționează mii de pensiuni turistice. Sperăm ca povestea lui Edgar Spiegel să-i inspire și pe proprietarii acestor pensiuni să investească, pe lângă bani, și un strop de imaginație.

Articol publicat in revista Ferma nr. 1 (184) din 1-31 ianuarie 2017