Întâlniți pretudindeni, merii aceia mi-au procurat o binevenită senzație de familiaritate. Nu sunt livezi, ci meri izolați sau cel mult câteva exemplare într-o grădină, dar tocmai în felul acesta mi-au amintit de merii din grădinile satelor noastre. Austriecii din părțile acestea par să fi respectat îndemnul: ”Orice om trebuie să planteze un pom”, iar pomul ales de ei este mărul.
Mere în iarbă
Firește, am văzut și meri îmbătrâniți și neîngrijiți, semn că proprietarii s-au mutat la oraș, în Graz sau chiar la Viena, sau în cimitirul din marginea stațiunii. Din punct de vedere al depopulării zonelor rurale, austriecii nu se deosebesc prea mult de noi. Atât că nu am văzut înfiptă în hotarul niciunei grădini părăsite vreo pancartă cu anunțul ”De vânzare”. Am observat, în schimb, lipit pe scoarța unui măr bătrân, anunțul unui proprietar care-și pierduse motanul, Berlios pe numele său. Nu aș fi dat cu ochii de hârtia xeroxată și afișată pe tulpina mărului, dacă nu m-aș fi oprit să fotografiez câteva fructe căzute în iarbă. Destule atârnau încă în crengi, destule căzuseră deja și nimeni nu le culesese. Merii nu sunt împrejmuiți. La noi, aș fi ridicat un măr și aș fi mușcat. Acolo nu am îndrăznit, fiindcă peste drum e un cartier rezidențial și m-am temut să nu mă vadă vreun locatar și să mă apostrofeze. Le-am cerut și copiilor mei să nu se atingă de mere. Am plecat fără să cunosc gustul merelor căzute în iarbă. Le va fi acoperit zăpada în scurt timp.
Pajiștea păscută de animale domestice
Unde nu sunt grădini cu meri sau arături de toamnă, se întind parcele cu lucernă. Verdele crud al ultimului ciclu de vegetație răspândește în noiembrie un aer primăvăratic. Am urcat dealul până în apropierea terenului de golf și am avut surpriza să descopăr o mulțime de ponei, cai, măgăruși albi, bivoli și vaci din câteva rase, înconjurate de viețeluși și tăurași. Proprietarul domeniului, se vede treaba, nu s-a complicat cu animale exotice, greu de întreținut în climatul submontan din Bad Tatzmannsdorf. A preferat animalele neaoșe, obișnuite cu condițiile de mediu din Austria. Crotaliate, animalele or beneficia de subvenții. La rândul ei, pășunea, împrejmuită cu gard din sârmă și întinsă pe vreo câteva hectare, probabil aduce proprietarului o anumită sumă de bani drept subvenție. Oricum, bovinele sunt acolo, pe pășune, orice inspector le poate vedea, în timp ce pe meleagurile noastre, destui isteți au reușit să încaseze subvenții pentru animale fictive sau pentru pășuni neîngrijite.
Dumitru BĂDIȚA
Foto: Daniela NICOLAE
NOSTALGIE RURALĂ ÎN STIL AUSTRIAC
Vacile cu vițelușii lor au același rol ca și merii din preajma stațiunii: amintesc vizitatorilor că odinioară localnicii se ocupau cu creșterea animalelor și cultivarea pomilor fructiferi. Acele timpuri, la Bad Tatzmannsdorf au apus, iar cei mai mulți dintre locuitori dețin acum pensiuni turistice, cu foc aprins dimineața în șemineu. Nu au renunțat însă la culturile de lucernă. Ar fi păcat, când pe culmea dealului trăiesc pentru ochii turiștilor și jucătorilor de golf câteva zeci de animale domestice.
Articol publicat in revista Ferma nr. 22 (183) din 15-31 decembrie 2016
