“Cine a înălţat munca până la iubire, acela a coborât raiul pe pământ” (Simion Mehedinţi)
Într-o atmosferă de taină am păşit sfioşi dincolo de zidurile de piatră ale voievodalei mănăstiri basarabene, ansamblu monahal zidit în formă dreptunghiulară, înconjurat de ziduri din piatră necioplită, de 2 m înălţime şi o jumătate de metru grosime.
De-a lungul existenţei sale, de aproape patru secole, Mănăstirea Soveja a avut parte de numeroase necazuri, fie cu celelalte aşezăminte monahale din împrejurimi pentru pământuri şi alte proprietăţi, fie din cauza acţiunilor de prădare tocmite de către cete de lotri venite „din ţarea leşească şi ungurească”, fie din cauza incendiilor, războaielor sau a cutremurelor.
“Ziditu-s-a acest dumnezeiesc templu!”
Mai multe despre acest loc încărcat de istorie şi de religie ne povesteşte Ludmila Elena Ţuţui, referent cultural la Centrul Cultural „Simion Mehedinţi” din Soveja, cea care ne-a însoţit în vizitarea sfântului lăcaş. „Mai întâi să vă urez , bine aţi venit la Soveja, un loc scăldat de istorie, literatură, cultură şi tradiţie, un loc plin de solemnitate pe care, atât mănăstirea unde ne aflăm, cât şi mausoleul, ba chiar şi cimitirul nemţesc, au demonstrat de-a lungul timpului că pot să ne asigure această oază de linişte de care noi astăzi beneficiem. Mănăstirea Soveja a fost zidită de Matei Basarab între anii 1640-1645, ca semn al împăcării cu domnitorul Moldovei Vasile Lupu, motiv pentru care aceasta mai este cunoscută şi sub numele de , care înseamna . Iată ce mărturiseşte pisania veche săpată în piatră amplasată deasupra intrării în pronaosul bisericii din Mănăstirea Soveja: «Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu porunca şi cheltuiala preapăcătosului rob al lui Dumnezeu Ioan Matei Basarab şi Voievod a toată ţara Ungrovlahiei şi a soţiei noastre kneaghina Elena, s-a ridicat acest dumnezeiesc templu al Naşterii Domnului Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, afară din hotarele ţării noastre, în locul moldovenesc al Vrancei. Ziditu-s-a cu bunăvoinţa şi cu pogorământul Domnitorului moldovenesc Ioan Vasile Voievod, în anul facerii lumii 6153 (1645)»”, ne-a declarat Ludmila Elena Ţuţui.
În surghiun, balada “Mioriţa”
Apoi s-a referit la „răzvrătitorul ordinei publice” Alecu Russo, cel care în anul 1846 era surghiunit la mănăstire vreme de cinci săptămâni, pentru unele aluzii nepotrivite făcute în piesa „Jignicerul Vadră sau Provincialul”, jucată pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. Acesta era privegheat “zi şi noapte de către doi jandarmi destoinici şi nemitarnici”, ca să „se ţie la cea mai aspră opreală, fără a i se da de scris sau a primi scrisori, ci a se aşeza pe hrană de fasole şi pe canon de rugăciuni, spre a-şi veni de pocăinţă şi la ispăşirea păcatelor”.
În timpul surghiunului, Alecu Russo a cules cea mai frumoasă epopee pastorală din lume – baladă populară „Mioriţa”. „Scriitorul a descoperit şi înţeles caracterul oamenilor de aici, faptul că erau extrem de blânzi, de calzi şi primitori. Femeile au aflat că la mănăstire există închis un om deosebit şi au decis ca în fiecare zi să-i ofere de-ale gurii. Ele veneau recitând versuri despre Soveja. Într-o dimineaţă auzise balada
Simion Mehedinţi, „Spiritul Tutelar al Ţării Vrancei”!
Ne-am apropiat cu pioşenie de mormântul celui care a fost supranumit “părintele geografiei româneşti” aşezat spre veşnică odihnă lângă biserică. „Aici odihneşte şi Simion Mehedinţi, «întemeietorul geografiei române moderne», fiu al satului, spirit filozofic, format la şcoala lui Titu Maiorescu. Tatăl a slujit la biserica din sat, mama sa casnică a fost o femeie credincioasă. Savantul s-a stins din viaţă la 14 decembrie 1962, la Bucureşti, într-un anonimat total, la vârsta de 96 de ani, fiind îngropat la Cimitirul Bellu. După 10 ani, în 1972, a revenit aici ca urmare a testamentului în care ultima dorinţă a sa era să-i fie aduse rămăşiţele omeneşti lângă părinţii săi. Poate că nu este nimic întâmplător, dar şi colecţia de obiecte care i-au aparţinut marelui savant, supranumit şi «Spiritul Tutelar al Vrancei», au ajuns tot la Soveja, în centrul cultural care-i poartă numele. Astfel, cu sprijinul Societăţii de Geografie din România care ne-au pus la dispoziţie aceste obiecte reabilitate, ne putem bucura de tot ce a aparţinut marelui profesor. Sunt şi acum memorabile citatele din opera sa: «Pământul unei ţări şi amintirea celor ce s-au coborât în ţărâna mormintelor cârmuiesc traiul fiecărui neam, după cum albia unui râu îndreptează necurmat curgerea apelor lui»”, susţine referentul Centrului Cultural “Simion Mehedinţi” din Soveja.
Pâinea credinţei plămădită în vatra satului
Am părăsit incinta bisericii mănăstirii – “pâinea credinţei plămădită în vatra satului” – cu gândul la bunii şi străbunii noştri care au fost oameni cu mare cuviinţă în vorbe şi fapte, meditând la cât adevăr conţin cuvintele rostite în urmă cu peste un secol marele savant Simion Mehedinţi: “Cine a înălţat munca până la iubire, acela a coborât raiul pe pământ”.
Ludmila Ţuţui ne-a indicat movila de pământ din spatele nostru ca fiind locul în care Alecu Russo a cules balada Mioriţa, aflat în exil la mănăstirea din Soveja
Marian MUŞAT
Nicoleta DRAGOMIR
foto: Leonard STAFIE, Claudiu BOROBEI
