Cea mai mare lubeniţă pe care au recoltat-o în 2010 a fost de 28 de kg. Aceştia ar putea fi, însă, printre ultimii pepeni „giganţi”, deoarece producătorii se orientează spre pepeni de dimensiuni mai mici.
„Aceasta este tendiţa pieţei din România, de la lubeniţe mari, ovale, care ajungeau la peste 20 de kg, majoritatea sunt, acum, din soiuri rotunde, în jur de 10 kg sau chiar sub această greutate”, afirmă Barna Cocis, reprezentant al firmei maghiare ZKI Seminţe în România.
Mulţi producători vizează deja desfacerea producţiei pe pieţele străine, unde cerinţele sunt diferite. „În Anglia, de exemplu, se cer pepeni fără sămânţă, de maxim 2 kg. În Germania, Cehia, Slovacia, merge segmentul între 3 şi 8 kg, iar în ţările balcanice merg mai mult soiurile alungite.
Şi în România proporţia era de peste 80% pepene alungit, dar, în prezent, s-a ajuns la peste 60-70% pepeni rotunzi”, susţine reprezentantul ZKI Seminţe.
La Gottlob, din cele cca. 4.500 ha arabile ale comunei, aproape 400 ha au fost cultivate, în 2010, cu pepeni verzi şi galbeni. Nu există localnic din Gottlob care să aibă pământ şi să nu cultive lubeniţă pe măcar câţiva ari. Iar dacă ocupaţia este tradiţională în zonă, tehnologia este, de mult, modernă, toţi producătorii de pepeni utilizând pentru culturile din câmp folie de mulcire şi sisteme de irigare cu bandă de picurare.
„2010 a fost al treilea an în care am încercat să pun lubeniţă şi în mod tradiţional, cum se făcea acum 10-20 de ani, dar din cauza schimbărilor climatice nu mai poţi să cultivi rentabil în acest fel, aşa că suntem obligaţi să ne adaptăm la tehnologiile noi”, ne-a spus Ioan Oană, producător de pepeni din Gottlob.
Cei mai mulţi producători cumpără plante altoite din Ungaria şi din Grecia, pentru că, din păcate, spun aceştia, în România nu există nici o firmă specializată care să producă răsaduri de pepeni, iar fiecare cultivă cel puţin trei hibrizi diferiţi.
Înfiinţarea unui hectar de pepene verde costă în jur de 3.000 de euro, iar pentru pepenele galben costurile sunt ceva mai mari, susţine Lia Lezeu, dar investiţia în tehnologie este recuperată printr-o producţie mai mare şi mai timpurie, recoltatul începând, pentru hibrizii extratimpurii, la sfârşitul lui iunie.
Anul trecut, însă, cu aceeaşi tehnologie, producţia a fost întârziată din cauza vremii ploioase. În plus, profitul a fost redus şi de costurile mai mari cu tratamentele necesare săptămânal împotriva bolilor foliare, din cauza temperaturilor scăzute, dar şi de pierderile cauzate de rozătoare. „Când apar fructele, ne atacă iepurii şi singura soluţie este să păzim şi să îngrădim toată suprafaţa”, ne-a spus Lia Lezeu.
„În 2009 am avut pierderi de 20% din producţie din cauza asta. Ne-au invadat hârciogii şi hamsterii, care sunt specie protejată şi au ros furtunele de irigaţii înainte ca fructele să ajungă la maturitate şi apoi şi fructele”, susţine şi Ioan Oană.
La o producţie medie ideală de 50 tone/ha, un preţ corect ar fi de 50 de bani pe kilogram, consideră Lia Lezeu, însă preţul primit este, de multe ori, mai mic. Majoritatea producătorilor de pepeni din Gottlob îşi vând producţia în piaţa de gross din Timişoara sau în pieţele agroalimentare din oraş.
Au şi clienţi care vin din judeţele vecine şi cumpără direct din câmp, iar când se termină producţia în Oltenia, vin cumpărători chiar şi din sudul şi din centrul ţării.
O bună parte din producţia de pepeni de la Gottlob merge şi la export. Anul trecut, însă, intermediarii care livrau lanţurilor de magazine din Ungaria s-au orientat spre piaţa din Ucraina, unde pepenele verde se vindea cu 4 eurocenţi/kg, în timp ce la noi kilogramul en-gross era 17 eurocenţi, iar pe producătorii români i-au amânat şi le-au refuzat marfa, deşi aveau contracte, mulţi rămânând, astfel, cu cantităţi mari fără posibilitate de desfacere.
Lubeniţa de Gottlob, marcă înregistrată
Lubeniţa de Gottlob va deveni marcă înregistrată cu acte în regulă. Autorităţile locale împreună cu producătorii doresc să înregistreze brandul la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), ne-a spus viceprimarul Cristian Cerba. Până când va fi recunoscută şi oficial, producătorii locali s-au gândit deja să îşi eticheteze produsele pentru a le diferenţia de concurenţă, care, de multe ori, este una neloială.
„Am făcut deja, de probă, autocolante pe care producătorii le pot cumpăra pentru a-şi marca produsul, pentru ca acesta să se deosebească de lubeniţa adusă din Oltenia, de exemplu, sau de cea din import.
Totodată, în acest fel, cumpărătorii o să ştie şi care sunt adevăraţii producători”, ne-a mai spus Cristian Cerba, care a adăugat că, la Gottlob, şi echipa de fotbal are lubeniţa pe emblemă.
Festivalul Lubeniţei
În fiecare an, în 15 şi 16 august, la Gottlob se desfăşoară Festivalul Lubeniţei, organizat de Primărie şi Consiliul Local. Potrivit viceprimarului Cristian Cerba, în 2010, cea de-a doua ediţie a evenimentului a adunat peste 20 de expozanţi, toţi producători de pepeni din zonă şi în jur de cinci mii de vizitatori.
