“Ne-am plâns și primarului, dar degeaba, nu ne-a ajutat deloc, pentru că numai dumnealui i s-a oferit privilegiul de a preda laptele de la cele patru vaci ale sale la fabrică”, ne-a declarat Traian Hulea.

Sătenii au vândut din animale
Potrivit crescătorului de animale, în comuna Copăcel, o așezare din sud-estul județului Bihor, aflată la o distanță de 22 km de Oradea, unitatea locală de procesare a laptelui nu dorește colectarea materiei prime de la crescătorii de vaci din cele șase sate componente: Bucuroaia, Copăcel, Chijic, Poiana-Tășad, Sărand și Surduc, nici la 70 de bani pe litru, preferând cu predilecție să cumpere materia primă din altă parte, de la alți furnizori. “Cu toate că prețul este extraordinar de mic, nu ne colectează laptele, în schimb nouă fabrica ne face numai mizerie în comună”, apreciază sătenii.
„Nu vrea să ia de la noi, ca să nu se dezvolte localitatea și odată cu ea, noi, crescătorii!? Din această pricină, sătenii și-au vândut o parte din animale. În satele comunei, dacă au mai rămas trei sute de vaci!”, este de părere fermierul bihorean Traian Hulea.
Prețul de achiziție al laptelui e foarte mic
Pentru a afla care este adevărul, am purtat o discuție cu primarul comunei, Liviu Gurău. Iată ce ne-a declarat întâiul gospodar al Copăcelului: „Fabrica nu preia laptele de la cetățeni. Majoritatea locuitorilor din comună au o vacă – două și aceștia nu duc laptele la fabrică, drept e că și prețul e cam mic și apoi nu sunt autorizați. Unitatea de procesare preia numai de la persoanele fizice sau juridice înregistrate la Registrul Comerțului. Eu sunt dintr-un sat vecin; și eu cresc animale; am dus și eu lapte la fabrică, nu a fost nici o problemă. Acum nu am mai predat, am găsit să dau un pic mai scump la clienți”.
Am mai aflat că fabrica oferă 80 de bani pe litrul de lapte de vacă și că nu ia de la nimeni din comună dacă laptele nu e livrat la poarta fabricii. Spre exemplu, Cornel Popa, un crescător de animale din Copăcel care are PFA, vine cu tancul de răcire și predă zilnic laptele. „Și apoi, la colectarea laptelui trebuie îndeplinite niște condiții sanitar-veterinare și de igienă minime, problema e gingașă cu alimentația”, a precizat primarul Liviu Gurău.

„Noi nu luăm laptele de la toți cetățenii!”
Cum este și firesc, am cerut un punct de vedere din partea unității de procesare Prolacta din Copăcel. Cristina Hulea, administratorul societății, ne-a declarat că „este foarte adevărat că noi nu luăm laptele de la toți cetățenii. Ce se întâmplă? Sunt oameni care au disponibile cantități mici, de câțiva litri, ei trebuie să-și facă analizele la lapte. Or, acestea costă și nu se merită. Plus că vine impozitul de 16 la sută, crescătorii de animale fiind obligați prin lege să ne dea hârtia de la Finanțe care – să zicem – ține loc de factură; iar, în final, când trag linie, nu rămân cu nimica, ies în pierdere”.
Cristina Hulea a susținut că mai sunt fermieri care vin și predau la fabrică laptele, zilnic, fără probleme, la cele două centre de colectare din zonă. Aceasta a recunoscut că „Este adevărat că am avut un diferend cu Traian Hulea la predarea unui bidon de lapte, în urma căruia chiar eu am interzis să mai primesc lapte de la el. Nici Moisi Serv Com din satul Borșa, comuna Săcădat, nu mai face colectare de la el”.

E bătaie de joc ce se întâmplă în piață
Oficialul unității de procesare a precizat că statul nu ajută deloc crescătorii de animale. „Eu vă spun foarte sincer, ca producător, că prețul laptelui este foarte mic și este bătaie de joc vizavi de fermieri. La prețul de 0,8 sau 1 leu litrul, din punctul meu de vedere, crescătorii de animale nu-și acoperă cheltuielile! Ca procesator, mie-mi convine”, ne-a mărturisit Cristina Hulea. Aceasta și-a arătat nemulțumirea de faptul că în țară ”se comercializează foarte mult produse vegetale care conțin: apă, prafuri și grăsime vegetală. Tu vii cu un preț real al laptelui să concurezi cu prețul apei? Adică eu fac telemea din lapte, cașcaval din lapte și nu am cum să concurez cu 10-12 lei cât costă kg de produse vegetale, când prețul la cașcaval este de la 25-30 de lei în sus”, arată reprezentanta firmei bihorene.
Înființată în urmă cu 14 ani, Prolacta din Copăcel avea, în 2013, 13 angajați, o cifră de afaceri de peste 2,7 milioane de lei și un profit net de peste 4000 de euro. De asemenea, unitatea procesează acum 4000 litri de lapte pe zi, nu lucrează la capacitatea proiectată. Desfacerea producției se realizează prin marile magazile din Oradea, Arad și Timișoara.

AMBELE PĂRȚI SUNT PERDANTE
Totuși, meditând asupra argumentelor ambelor părți, dacă unitățile de procesare a laptelui au sistat colectarea materiei prime, este o problemă și pentru crescători care nu mai au ce face cu laptele obținut zilnic, dar și pentru fabrici, deoarece acestea din urmă ar fi putut lucra la capacitatea proiectată. Așa, se pare că se pierde din ambele părți, iar gradul de nemulțumire crește pe zi ce trece! Dincolo de orgolii, poate că se impune o soluție rezonabilă!

Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 – 14 aprilie 2016