În foarte multe judeţe se pare că există un deficit foarte mare de terenuri agricole, deficit ce nu poate fi acoperit, ceea ce demonstrează incompetenţa sau poate “dorinţa” prea mare a celor care sunt obligaţi să aplice această lege. Aşa se explică miile de procese aflate încă pe rol la instanţele de judecată.
Lipsa unei strategii coerente, de scurtă şi lungă durată, de organizare administrativă şi spaţială a terenurilor agricole, face ca landşaftul agricol să arate ca un sistem nefuncţional, bazat, în mare parte, pe influenţa exclusivă a factorilor naturali zonali.
Orice strategie sau direcţie de orientare a politicilor agricole ar trebui să ia în consideraţie structura şi potenţialul de productivitate al celor 27 de agroecosisteme, ierarhizate după condiţiile naturale staţionale, elaborate de cercetarea agricolă din ţara noastră. Aşa se explică, printre altele, de ce în România nu există o strategie naţională privind optimizarea structurilor de culturi agricole, orientată nu numai spre cerinţele de moment ale pieţei, ci şi pentru creşterea calităţii hranei populaţiei şi a animalelor, cât şi pentru menţinerea stării de fertilitate a solurilor.
Din acest punct de vedere, ţara noastră, cu actuala structură de culturi (63 la sută cereale păioase şi porumb, 15 la sută plante tehnice, 12 la sută plante furajere şi numai 7 la sută culturi de leguminoase), poate fi considerată o ţară cerealieră, care şi-a păstrat acest statut în ultimele două decenii.
Schimbarea actualei structuri de culturi, prin creşterea ponderii culturilor proteice de leguminoase la cel putin 20 la sută şi a scăderii suprafeţelor arabile cultivate cu cereale (în special a porumbului) la cel mult 40 la sută din suprafaţa arabilă, ar eficientiza întregul landşaft agricol al ţării, atât la nivelul de optimizare a tehnologiilor de cultivare, cât şi al creşterii producţiilor agricole.
În structura generală a landşaftului agricol, pajiştile naturale din ţara noastră ocupă un loc important, datorită caracterului lor muntifuncţional, de natură economică, socială şi ecologică. Starea foarte avansată de degradare a acestui patrimoniu naţional ar fi putut fi, în mare măsură oprită, dacă Legea pajiştilor (nr. 214/2011) s-ar fi aplicat din februarie a.c., aşa cum era prevăzut.
Prin amânarea aplicării legii până la 1 ianuarie 2013, este posibil să asistăm la introducerea de noi amendamente care vor îngrădi şi mai mult dreptul la concesionarea acestor terenuri şi eliminarea obligativităţii concesionării către crescătorii de animale.
Dacă legea va păstra în continuare cel mai important aliniat cu privire la “a nu se înstrăina, împărţi sau schimba categoria de folosinţă” a suprafeţelor de păşunat, atunci pajiştea va fi gestionată şi valorificată prin concesionare de lungă durată (minim 10 ani), numai de către crescătorii de animale care, cu ajutorul subvenţiilor şi a unor cheltuieli proprii, vor acoperi costurile amenajamentelor pastorale.
Camere agricole: 42 judeţene şi una naţională, din septembrie
Camerele agricole vor fi doar 42 judeţene şi una naţională şi ar putea funcţiona de la începutul lunii septembrie, după ce proiectul de lege pentru modificarea Legii 283/2010 privind înfiinţarea şi funcţionarea camerelor agricole a fost adoptat în 14 iunie 2012 de plenul Camerei Deputaţilor (for decizional), urmând a fi trimis Preşedintelui spre promulgare în 5 zile de la adoptare, ne-a spus deputatul Adrian Rădulescu, preşedintele Comisiei de Agricultură. Rădulescu a precizat că este o lege care nu va avea norme de aplicare, toate detaliile fiind lămurite în textul legii.
Industria alimentară şi piscicultura au fost introduse în titlul şi în aria de activitate a camerelor agricole, care vor fi „instituţii private de interes public, nonprofit”, create cu scopul “de a reprezenta şi promova interesele fermierilor agricoli, persoane fizice/juridice din agricultură cu toate ramurile ei”. Camerele agricole vor putea înfiinţa societăţi comerciale sau participa ca acţionari la societăţi comerciale înfiinţate deja.
Comitetul Naţional de Iniţiativă va avea 25 de membri, din care 21 din partea formelor asociative, iar Comitetul Judeţean de Iniţiativă va avea 11 membri, din care 8 ai formelor asociative, plus directorul DADR judeţene, 1 reprezentant al inspectoratului teritorial silvic şi de vânătoare şi 1 reprezentant al Prefecturii.
Colegiul judeţean va fi forul decizional al camerelor agricole judeţene şi va avea 25 de membri:
• 10 locuri – reprezentanţi aleşi, propuşi de asociaţiile profesionale judeţene
• 2 – patronate
• 2 – sindicate
• 2 – cooperative agricole
• 1 – proprietari de păduri şi/sau composesorate
• 1 – unităţi de cercetăre/învăţământ agricol
• 3 – fermieri independenţi, cu condiţia depunerii unei liste de susţinători, de minim 25 de alegători înscrişi în listele electorale, pentru fiecare candidat
• 3 – tineri fermieri până în 30 de ani, cu minim 25 de susţinători
• 1 – medici veterinari.
Listele electorale trebuie întocmite în 30 de zile calendaristice de la intrarea în vigoare a legii, pe baza datelor de la APIA, ocoalele silvice private şi ANPA şi afişate cu 45 de zile înainte de alegeri.
Fondurile pentru primele alegeri vor fi alocate de stat. Camerele agricole nou înfiinţate vor prelua patrimoniul celor judeţene desfiinţate şi vor beneficia, la cerere, de bunuri ale statului atribuite în folosinţă gratuită.
Camerele agricole vor putea nominaliza câte un consilier pentru ministerele Agriculturii, Administraţiei şi Finanţelor.
