Umblând de la o tarabă la alta, să privesc borcanele cu miere, să citesc etichetele și recomandările, m-am oprit la standul familiei Smuczer, sosită tocmai din Șoimuș, județul Hunedoara.
Mierea de mană, o necunoscută
Gabriela Smuczer (foto) e apicultor cu diplomă. A absolvit pe la începutul anilor ’90, liceul de profil Veceslav Harnaj din București. După absolvire, s-a ocupat, împreună cu soțul său, exclusiv de apicultură. Au în prezent peste două sute de familii de albine. Fac trei drumuri cu camionul, când vine vremea să transporte stupii în pastoral.
Demersul lor de acum câțiva ani pentru a obține fonduri europene a fost încununat de succes. Au primit 25.000 de euro și au reușit să-și modernizeze stupina cu acești bani. ”Ne-am luat centrifugă de inox, lăzi noi. Practic, ne-am înnoit tot inventarul”, mă asigură femeia. Albinele au ieșit bine din iarnă. În zilele acelea, zburau prin livezile abia înflorite. Când înflorește rapița, familia Smuczer își duce albinele, undeva, lângă Arad. Pentru salcâm, au pădurile de pe Valea Mureșului. Mierea o vând în piață, la Deva. O las pe apicultoare să răspundă întrebărilor puse de clienți, întrebările cele mai frecvente fiind despre mierea de mană, singura miere de origine minerală și mai puțin cunoscută pentru cumpărători.
Pornesc din nou prin târg. Aflu de la un tânăr, cam scump la vorbă, că e din județul Dâmbovița și a absolvit Seminarul Teologic, dar se implică în treburile din prisaca tatălui său, care face apicultură de 30 de ani. Seminaristul nu acceptă să-l pozez la standul cu miere, așa că îmi văd de drum. Tarabele sunt numerotate. Producătorii-comercianți răspund clienților curioși. Un apicultor din Băbeni, jud. Vâlcea face reclamă unui ”gel revigorant pe bază de venin de albine”. ”E minune dumnezeiască”, strigă stuparul ținând un flacon în mână. Îl chestionez în pivința ingredientelor. „Ardei iute și mentă”, îmi răspunde prompt.
Apicultorii Rodnei
Pe soții Cămărășan din orașul Bistrița i-am găsit gata de plecare. Era după-amiaza ultimei zile de târg, așa că, având și drum lung de parcurs, apicultorii își făceau bagajele. Au, în Ardeal, nu mai puțin de patru stupine. Pentru salcâm, merg la Carei, iar pentru zmeură și mierea de mană își urcă stupii în Munții Rodnei, la Valea Blaznei. Au accesat fonduri europene atât pe măsura 112, cât și pe 141. Relația cu funcționarii AFIR nu a fost lipsită de peripeții. Un funcționar le-ar fi reproșat că au dus stupii în pastoral(!) ”Voia să-i fi avut acasă, la marginea orașului, să nu fie el nevoit să vină în munți”, îmi explică doamna Cămărășan. Sigur, în viața unei stupine prezența unui inspector de la AFIR nu este chiar cea mai importantă grijă. Apicultorii își bat capul cu fenomenele meteorologice, care pot compromite producția de miere din anul în curs. Își mai bat capul cu bolile și dăunătorii albinelor. Desigur, o mare grijă o reprezintă și vânzarea mierii și a produselor stupului, mai ales când ai un număr mare de stupi. Soții Cămărășan exportă miere, dar le rămâne destulă și pentru piața internă. De aceea au venit la Târgul Național al Mierii, să își promoveze produsele. Rânduri, rânduri, clienții s-au retras cu plasele pline din incinta târgului. Dacă le-a plăcut mierea oferită de participanți, vor reveni cu siguranță și la ediția din toamnă. Atunci vom afla și cum au traversat apicultorii români actualul sezon apicol.
MIEREA, DE LA GUST LA RECLAMĂ
Mulți apicultori din Argeș, Vâlcea și Prahova. Pe o etichetă găsesc scris: ”Lăptișor de matcă pur, energizant natural după oboseală și combate efectele stresului”. O caserolă cu fagure costă 12 lei. Pe o tarabă, în borcane frumos etichetate, miere de coriandru sau de lavandă. În alte recipiente mierea e amestecată cu boabe de merișor, cu afine, cu ghimbir sau cu cătină. Remarc cu încântare designul etichetelor. Apicultorii au înțeles că oricât de bună ar fi mierea, e nevoie să fie etichetată profesionist, dacă tot vorbim atât despre promovarea produselor apicole, în special, și a celor agricole, în general. Parcă te duci cu mai multă convingere către un borcan etichetat inteligent decât către unul cu eticheta cu design de anii ’90. Alții s-au gândit să atragă clientul recurgând la virtuțile terapeutice ale mierii. Un apicultor vâlcean a atașat piramidelor de borcane cartoane cu lista de afecțiuni cărora le vine de hac un sortiment de miere sau altul. Așa au aflat vizitatorii că mierea de tei este sedativă și antiseptică, iar mierea de salcâm vindecă bolile pulmonare și este un excelent antiseptic.
Articol publicat in revista Ferma nr.9(170) 15 – 31 mai 2016
