Perspectivele unor schimbări atât de profunde sunt destul de vagi, în condiţiile în care Uniunea Europeană nu şi-a putut respecta nici promisiunile anterioare cu privire la acest subiect extrem de sensibil pentru agricultori şi societate, în general. Un nou raport al Curţii Europene de Conturi concluzionează că s-a făcut până acum foarte puţin pentru a opri declinul polenizatorilor sălbatici, în timp ce avocaţii de mediu susţin că UE nu îşi îndeplineşte obligaţia legală de a-şi alinia politica agricolă la angajamentele sale de mediu.

Politici în curs de revizuire

Trei dintre politicile-cheie ale UE privind pesticidele sunt în prezent în curs de revizuire, ca parte a agendei Comisiei pentru „o mai bună legiferare”, ce urmăreşte aplicarea uniformă a reglementărilor în toate statele membre. Cele două reglementări care vizează aprobarea şi autorizarea pesticidelor şi nivelul maxim de reziduuri de pesticide tolerate legal în alimente sunt în curs de revizuire încă din 2016.
Mai recent, Comisia Europeană a propus o altă revizuire a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor în contextul Strategiei ”Farm to Fork” şi a deschis o consultare publică cu privire la foaia de parcurs.

Managementul integrat al dăunătorilor – un eșec

Această directivă este considerată a fi un instrument valoros care garantează că mediul, ecosistemele şi sănătatea umană şi animală sunt bine protejate împotriva substanţelor periculoase din pesticide. Cu toate astea, s-a constatat că majoritatea statelor membre nu au reuşit să promoveze utilizarea durabilă a pesticidelor şi nu îndeplinesc cerinţele stabilite în directivă, subliniindu-se în special slaba implementare a managementului integrat al dăunătorilor.

PAC – o politică nealiniată cu Acordul Verde

Oamenii de ştiinţă, grupurile societăţii civile şi mai multe organisme europene şi-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la lipsa de angajament a Comisiei faţă de biodiversitate şi protecţia polenizatorilor, în condiţiile în care agricultura intensivă a devenit, se pare, o prioritate. Unii chiar susţin că noua propunere de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) nu este aliniată la angajamentele Comisiei Europene faţă de aşa-numitul Acord Verde, în ciuda obligaţiei sale legale de a face acest lucru. În lipsa unor asumări ferme, cu obiective obligatorii, propunerea PAC ar putea neutraliza puterea potenţială a strategiilor ”Farm to Fork” şi în materie de biodiversitate, fiind oarecum în poziţia de a submina Acordul Verde european în general. Strategiile ”De la fermă la consumator” şi cea legată de biodiversitate nu au statut obligatoriu. Obiectivele lor vor trebui atinse prin diferite constrângeri legislative, cum ar fi PAC şi alte reforme politice. Cu toate acestea, dacă reforma PAC va rămâne nealiniată cu Acordul Verde european, este foarte puţin probabil ca obiectivele de reducere a pesticidelor de 50% să fie îndeplinite în următorii zece ani!

Nu trebuie reinventată roata

Ideea agriculturii durabile nu este un concept nou. Cu toate acestea, noua strategie gândită în birourile de la Bruxelles sună de parcă ar fi ceva ieşit din comun. Or, majoritatea fermierilor încearcă să cultive cât mai durabil posibil de când se ştiu. De exemplu, combaterea integrată a dăunătorilor face parte din viaţa de zi cu zi a exploataţiilor agricole. Iar aşa-numita strategie ”De la fermă la consumator” face referire la aceste aspecte ca şi cum tocmai ar fi vorba de o mare descoperire. Menţionează rotaţia culturilor şi combaterea mecanică a buruienilor ca metode eficiente pentru reducerea consumului de pesticide. Să fim totuşi serioşi, rotaţia culturilor a existat de foarte mult timp, iar plivitul mecanic a revenit la modă în ultimii ani, odată cu dezvoltarea roboţilor mai mult sau mai puţin autonomi.

FERMIERII VOR, DAR SE POATE?

Comisia Europeană şi-a asumat obiective ambiţioase pentru reducerea consumului de îngrăşăminte şi pesticide, cu 20% şi respectiv 50% până în 2030. Problema nu este că fermierii nu şi-ar dori acest lucru, ci faptul că nu există soluţii viabile care să susţină o asemenea ţintă fără a crea un adevărat haos în sector.

APELUL OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ ŞI DISPERAREA FERMIERILOR

Declinul semnificativ al albinelor şi polenizatorilor în Europa şi în întreaga lume, împreună cu degradarea biodiversităţii, a pus în gardă comunitatea ştiinţifică. La rândul lor, activiştii de mediu au avertizat că actuala PAC este direct responsabilă pentru situaţia de urgenţă climatică şi pentru pierderea biodiversităţii din prezent. În tot acest context, fermierii se plâng că planul Comisiei este de fapt să transforme Europa într-o imensă rezervaţie sălbatică, pentru ca în cele din urmă să devenim dependenţi de importuri din ţări în care alimentele nu sunt produse într-un mod sustenabil. Se pare că de fiecare dată când UE inventează o strategie sau un plan pentru agricultură, afacerile fermierilor sunt puse la grea încercare.

un articol de
LIVIU GORDEA