Rezerva de apă a solului este cu mult sub nivelul minim pentru o dezvoltare normală a plantelor. Irigarea culturilor pare a fi singura soluţie pentru a salva ceva din ceea ce se mai poate recupera. Dar, am aflat cu stupoare că sunt zone unde s-ar putea aplica udări, însă nu se face nimic! Motivele pentru care nu se irigă sunt greu de crezut!
În zona amenajării hidrotehnice Câmpia Covurlui, cu peste 75.000 de hectare, sunt destule OUAI-uri – din cele 18 care compun Federaţia Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii – care, deşi au posibilitatea de a uda, preferă citirea acatistelor pentru venirea binecuvântatei ploi!
Documentând un material pe tema irigaţiilor, am constatat că acolo unde există preocupare şi unde se irigă, porumbul şi floarea-soarelui se dezvoltă frumos. Este cazul culturilor din perimetrul exploataţiei agricole Agrogal sau la Vânători (Galaţi).
Cu fonduri de la Banca Mondială şi de la statul român au fost reabilitate şi modernizate staţii de pompare şi de alimentare cu reţeaua de distribuţie care asigură apa din râurile Prut şi Siret. Unele organizaţii au primit în mod gratuit echipamentele de udare, numai să irige.
La ora la care scriem aceste rânduri, există în FOUAI Câmpia Covurlui o staţie de pompare modernizată prin programul Băncii Mondiale, cofinanţat de stat, care, deşi este în stare de funcţionare şi poate asigura apa pe o suprafaţă de câteva mii de hectare, nu a fost preluată de OUAI! Motivul, fermierul în cauză nu şi-a găsit timpul necesar pentru a semna actele de recepţie!
Un alt motiv invocat de fermierii care nu udă ar fi preţul de cost ridicat al normei de apă. La o analiză mai atentă, explicaţia pare a nu sta în picioare.
De ce unii irigă şi alţii nu? Şi unii, şi alţii se află la prima treaptă de pompare! Sporul de producţie obţinut prin aplicarea unei norme de udare pare a justifica efortul! Cel puţin, aşa susţin unii economişti.
Un alt motiv invocat este lipsa echipamentelor de irigare. În parte, justificat! Dar, printr-un efort investiţional serios, unele organizaţii au fost dotate cu instalaţii de udare prin programul Băncii Mondiale. Sau, nu cu mult timp în urmă, echipamentele de irigare au fost preluate de la ANIF fără a fi plătite, prin celebra Anexă 2. Numai să irige! Dar se pare că au preferat să le… vândă!
Cum e să ai apă la… botul calului, să stai cu utilajele în curte şi să nu uzi! Unii fermieri vor să rămână la mâna ploii! Aşa cum declara un înalt oficial din ministerul Agriculturii: „Cei care nu irigă sunt fiii ploii!” Ai ploii care nu mai vine odată!
