Dacă nu le facem noi mai repede, oricum le vor realiza alții. Realitățile globale nu vor lăsa loc celor mai mici decât pe segmentul agriculturii eco-bio și al celui tradițional. Pentru cei care își permit să mănânce sănătos, dar și cu bani mulți. Dar și aici integrarea producției va fi cuvântul de ordine. Fenomenul a început deja, atât din vest cât și din est. Fiecare cu particularitatea lui, dar în linii mari urmăresc câștigul cu orice preț.
Când aud sau citesc prin publicațiile noastre de specialitate sau chiar la posturile generaliste de televiziune, despre cum se zbat săracii fermieri să ne aducă nouă pâinea pe masă, mai că-mi vine să le ridic câte o statuie la fiecare colț de tarla. Nu zic că nu muncesc, nu zic că nu fac tot posibilul pentru o agricultură performantă, dar o fac cu gândul la propriul buzunar. Iar atunci când fac bilanțul și le dă cu minus nu mai e de bine… Se întâmplă parcă din ce în ce mai des, ba la cultivatorii de cartof, ba la cultivatorii de cereale; ba la crescătorii de porci; ba la mai știu eu care altă categorie de fermieri. De obicei, la cei care mizează totul pe o singură carte. Din păcate, iată că super-specializarea începe să dea din ce în ce mai multe rateuri. Iar cooperativa lui Muscă, privită cu reticență acum 20 de ani, arborează steagul victoriei în capitalismul devenit domestic. Și exemplele pot continua cu toți aceia care au înțeles că integrarea producției este aproape ultima șansă de a rezista în fața concurenței euro-atlantice.
Presiunea care se pune pe cei care fac, într-un fel sau altul, agricultură, de a ridica continuu producția spre a-și acoperi cheltuielile din ce în ce mai mari, nu poate duce decât la momentul în care, dintr-o cauză sau alta (secetă, inudații, ani atipici, supraproducție, volatilitatea prețurilor, bancheri etc.) ceva se va rupe. Atunci cei care dispun de bani vor achiziționa, pe mai nimic, activele fermierilor. Apoi vor realiza acele holdinguri oricum. Asta pentru că agricultura și industria alimentară nu pot să nu fie la un moment dat profitabile. Pentru că populația este în creștere și lumea va mânca întotdeauna, atât cât va fi. Și atunci, cei care produc hrana vor conduce fiecare locșor de pe această planetă. Numai că la noi vor fi alții responsabili cu polonicul. Din păcate… Astfel că tocmai reticența fermierilor români de a se asocia va fi catalizatorul viitoarelor holdinguri. De această dată, cooperativele capitaliste vor fi cele care îi vor deposeda de pământ.
Între timp, atât statul român, cât mai ales UE ne pun câte o perfuzie cu subvenții și apoi ne fac o respirație artificială, atât cât să nu murim înainte de a semna actele de predare!
