Rolul deosebit al plantelor leguminoase constă în aceea că ele trăiesc în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot din genul Rhizobium, care au capacitatea de a folosi azotul din aerul atmosferic (78%), pe care îl transformă în azot amoniacal (NH4).
“Azotul lăsat în sol cu resturile vegetale, după leguminoasele anuale, reprezintă 50-150 kg/ha, iar după leguminoasele perene, 200-300 kg/ha. În acest fel, plantele leguminoase folosite ca premergătoare, numite culturi amelioratoare, pot economisi peste 60 kg/ha din necesarul de îngrăşăminte chimice azotate. Azotul organic lăsat de plantele leguminoase se mineralizează treptat şi furnizează hrană pentru culturile postmergătoare pe toată durata perioadei de vegetaţie. Aşa se explică de ce din îngrăşămintele chimice cu azot plantele transformă în masă vegetală circa 50%, pe când azotul rămas după culturile leguminoase se foloseşte în totalitate, evitând şi poluarea apelor freatice”, explică Vasile Popescu, specialist agronom, într-un articol publicat în revista Ferma, ediţia 1-14 aprilie 2017.
Vrejii de plante leguminoase sunt bogaţi în proteină (8-15%), depăşindu-l de trei-cinci ori pe cel al paielor de cereale.
Agronomul subliniază că, toate resturile vegetale rămase în sol (1500-2000 kg/ha după mazăre, peste 10.000 kg/ha după o lucernieră de trei ani), prin descompunere, furnizează elementele nutritive pentru plante, dar formează şi humusul atât de important în creşterea fertilităţii şi în refacerea structurii solului.
Citiţi articolul integral în revista Ferma, ediţia 1-14 aprilie 2017!
