Se vor alege soiurile (hibrizii) cu perioadă de vegetaţie mai scurtă, cu suprafaţa foliară redusă şi cu un consum de apă mai mic; se vor însămânţa mai devreme, pentru a nu prinde arşiţa în perioada de înflorit-fructificare.
Conservarea apei prin măsuri asupra plantelor cultivate
• Densităţile culturilor trebuie adecvate rezervei de apă existentă în sol la semănat, iar distanţa între rânduri va fi mai mică pentru a menţine în interiorul lanului o atmosferă mai umedă, reducând astfel pierderile de apă prin transpiraţie cu 15-20%, precum şi prin evaporare la suprafaţa solului. De exemplu, într-un lan de porumb cu densitatea de 40.000 de plante/ha pierderile de apă au fost de 114 mm, pe când în cel cu 70.000 de plante/ha, de 82 mm.
• Se va asigura o fertilizare echilibrată, cu îngrăşăminte organice, care au capacitatea de a reţine cu 20% mai multă apă, iar humusul reţine de patru-şase ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. De asemenea, se aplică şi îngrăşăminte chimice, inclusiv cele cu microelemente, care măresc rezistenţa la deshidratare şi la supraîncălzire. Soluţia solului mai concentrată, prin fertilizare, asigură satisfacerea nutriţiei minerale a plantelor cu o cantitate mai mică de apă. De exemplu: grâul fertilizat are consumul specific 349 iar cel nefertilizat – 928.
La alcătuirea reţetelor de nutriţie a culturilor se va avea în vedere nivelul de dezvoltare a sistemului radicular; după plantele cu înrădăcinare artificială vor urma cele cu înrădăcinare adâncă, şi invers, pentru a nu găsi stratul de sol respectiv deja epuizat de apă.
• Praşila. Culturile prăşitoare se vor prăşi de câte ori este nevoie, pentru că s-a dovedit că, de exemplu, cultura porumbului prăşită a pierdut 1,8 mm de apă/zi, iar cea neprăşită 4,9 mm/zi. Praşila astupă şi crăpăturile, prin care se pierde cu 15-18% mai mulă apă.
Totodată, prin praşile se evită acumularea de CO2 şi lipsa de oxigen de la nivelul rădăcinilor, care ar frâna metabolismul rădăcinilor şi capacitatea de absorbţie a apei din sol, precum şi activitatea microorganismelor.
• Perdelele forestiere de protecţie sunt o măsură importantă şi de lungă durată, care asigură o bună acumulare şi conservare a apei în sol. Ele reduc viteza vântului cu 30% şi pierderile de apă din sol cu 20-45%. În spaţiul dintre perdele umiditatea relativă a aerului este mai mare cu 30-35%, contribuind atât la reducerea transpiraţiei, cât şi la evaporarea apei la suprafaţa solului.
• În Mexic s-a realizat aşa-numita ploaie solidă (Solid Rain), un polimer care poate absorbi de 500 de ori mai multă apă decât volumul său şi care se încorporează în sol la nivelul rădăcinilor. Poate păstra 95-99% din excesul de apă din precipitaţii, care apoi va fi pusă treptat la dispoziţia plantelor.
• TerraSorb Foliar este un îngrăşământ foliar care conţine amonoacizi ce stimulează creşterea concentraţiei sucului celular şi dezvoltarea sistemului radicular, asigurând o mai bună folosire a apei. Un alt îngrăşământ foliar, SunGuard, se spune că are capacitatea de a reduce evapotranspiraţia cu 5%.
• Prin fertilizarea cu dolimită la porumb se reduce necesarul de apă cu 50%, deoarece ea are însuşirea de a închide porii plantelor.
• Pentru anul 2018, la Filipeşti – Bacău, se vor produce îngrăşăminte inteligente care conţin Poliacrilat de Potasiu, care are capacitatea ca la o ploaie să acumuleze apa, pe care apoi o furnizează plantelor timp de 3-4 săptămâni.
Iată deci o multitudine de mijloace şi metode care pot sta la dispoziţia agricultorilor pentru a diminua cât mai mult din efectele secetei.
TOLERANŢĂ GENETICĂ LA SECETĂ
În procesul de ameliorare a plantelor s-au creat soiuri (hibrizi) care suportă mai uşor stresul hidric, fără mari diminuări de producţie, ce realizează în anii mai dificili 10.000 kg/ha, având caracteristici precum:
– sistem radicular foarte dezvoltat, o plantă explorează până la 4 mc de sol;
– ştiuletele compact, cu pănuşi subţiri, care se deschid uşor;
– bob dentat cu inserţie adâncă şi rahis subţire;
– au capacitatea de a pierde uşor apa din bob;
– ştiuleţii la maturitate se apleacă spre sol pentru a evita umiditatea de împrumut din precipitaţii;
– au capacitatea de a sintetiza materia organică cu mai puţină apă;
– hibbrizi de porumb de mare productivitate, caracterizaţi prin vigoare timpurie, creştere rapidă în prima parte a perioadei de vegetaţie şi cu sistem radicular profund.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/209 (ediţia 1-14 martie 2018)
