În perioada de stabulaţie furajarea vacilor de lapte se face cu nutreţuri conservate (fân, silozuri), la care, corelat cu producţia de lapte, se adaugă furaje concentrate. O furajare a vacilor de lapte „după ureche” poate duce, în final, la surprize nu tocmai placute.
De multe ori, fermierii sunt tentaţi să administreze cantităţi mari de amestecuri de concentrate, chiar dacă potenţialul productiv al vacii nu este foarte ridicat, deci nu necesită cantităţi mari de concentrate.
Stabilirea unui aport în energie şi substanţe nutritive al hranei corespunzător cerinţelor vacilor de lapte reprezintă o decizie corectă ce asigură: menţinerea producţiei de lapte la nivelul potenţialului productiv al animalului; păstrarea conţinutului proteic al laptelui; evitarea mobilizării rezervelor corporale. De asemenea, nu se compromit indicii de reproducţie şi nu este afectată starea de sănătate a animalului.
De reţinut că toate carenţele, dar şi excesele şi dezechilibrele nutritive, pot să determine aşa-numitele boli nutriţionale. Voi detalia în continuare cele mai întâlnite tulburări nutriţionale.
Acidoza lactică
Boala se caracterizează printr-o acumulare de acid lactic în rumen, care antrenează o reducere drastică a pH-ului şi are următoarele efecte:
– este afectată activitatea microsimbionţilor ruminali, îndeosebi a protozoarelor şi a bacteriilor celulozolitice;
– sunt perturbate funcţiile tubului digestiv – diminuarea motricităţii rumenului, balonări, iritarea mucoasei intestinale, diaree;
– se induce starea de acidoză lactică şi la nivelul sângelui şi apoi în organism.
Starea de boală este determinată de administrarea unor raţii bogate în glucide solubile şi în amidon: cereale, silozuri cu exces de boabe, sfeclă, melasă care sunt degradate rapid în acid lactic. Ca şi factori favorizanţi se citează insuficienţa celulozei din raţii, silozurile foarte acide, concentratele fin măcinate.
Măsuri de prevenire:
– se va evita trecerea bruscă la/şi administrarea unor raţii bogate în glucide solubile şi în amidon, mai ales în perioada de gestaţie avansată şi imediat după fătare;
– se va asigura nivelul corespunzător de fibre al raţiei (17% celuloză brută sau NDF), prin introducerea în raţii a fânurilor sau a paielor;
– se va reduce fermentescibilitatea rapidă a cerealelor prin evitarea administrării acestora sub formă de uruieli fine sau de făinuri;
– la apariţia primelor simptome de tulburări digestive sau în perioadele de administrare a raţiilor bogate în glucide solubile şi în amidon se încorporează în amestecurile de concentrate bicarbonat de sodiu într-o proporţie care asigură un consum zilnic de 200 g/vacă.
Alcaloza – risc major de toxicitate
Boala se caracterizează printr-o producţie excesivă de amoniac la nivelul rumenului, producţie care va determina o creştere anormală a pH-ului spre valori alcaline. Dacă pasajul amoniacului prin pereţii ruminali în sânge este mai mare de 0,8 mg N-NH3/100 ml şi se depăşeşte capacitatea ficatului de a-l transforma în uree (şi elimina), starea de alcaloză devine toxică şi poate afecta organele vitale (ficat, rinichi, inimă).
Cauzele alcalozei sunt date de folosirea în exces a unor surse furajere azotate degradabile rapid în rumen (de exemplu ureea), în condiţiile neasigurării energiei fermentescibile consecutiv consumului mare de masă verde în faza „tânără” de vegetaţie sau a silozurilor de ierburi de calitate necorespunzătoare. Starea de alcaloză nu devine cronică, dar apare de fiecare dată când se administrează nutreţuri care provoacă o producţie excesivă de amoniac.
Simptomele sunt digestive: meteorizaţii, abdomen contractat şi nervoase – convulsii, tremurături musculare.
Măsuri de prevenire:
– se vor evita vârfurile de administrare în exces a nutreţurilor bogate în materii azotate uşor degradabile;
– alimentaţia practicată trebuie să asigure un raport echilibrat între materiile azotate şi energia fermentescibilă;
– dacă se ajunge la un tratament curativ, se vor administra cantităţi importante de oţet alimentar – 1-2 l, cu apă, pentru a se reduce pH-ul şi absorbţia amoniacului din rumen.
Articol publicat in revista Ferma nr. 4 (187) din 1-15 martie 2017
