În furajarea ovinelor se folosesc, în general, aceleaşi categorii de furaje ca şi în alimentaţia taurinelor. Este specifică, însă, capacitatea ovinelor de a valorifica mai bine anumite categorii de furaje, şi anume: masa verde de talie mică de pe pajişti, păşuni ocazionale, mirişti, precum şi furajele voluminoase, suculente şi concentrate.

După înţărcare, se formează turmele de miei “ cârlani“, separaţi pe sexe.
Alimentaţia acestei categorii trebuie să ţină cont de faptul că până la vârsta de 6-7 luni, digestia ruminală nu este completă, iar furajele celulozice nu pot fi valorificate în totalitate, deci conţinutul celulozic al raţiei nu trebuie să depăşească 18%.

Raţia furajeră a mieluţelor de prăsilă

Identificarea şi selecţia mieluţelor care vor fi reţinute pentru prăsilă se face la vârsta de 3-4 luni, iar monta are loc la vârste diferite (8-18 luni), în funcţie de perioada în care s-au născut.

• Mieluţele născute până în luna februarie vor avea în timpul sezonului de montă 8 luni şi vor putea fi date la reproducţie dacă greutatea lor atinge cca 75% din cea a oilor adulte. Pentru atingerea acestei greutăţi, alimentaţia lor trebuie dirijată în aşa fel încât sporul mediu zilnic depus să fie de cca 130 g, ceea ce implică o păşune de calitate şi un aport suplimentar de concentrate.

• Pentru mieluţele fătate mai târziu de luna februarie, în funcţie de sezon, în alimentaţia tineretului ovin se utilizează:

Iarna: 0,5-1 kg fân de leguminoase, 0,5-1 kg furaje suculente (de preferat semisilozuri 0,5 kg), 0,2-0,3 kg amestec de concentrate (pentru mieii proveniţi din fătări timpurii).

Vara: păşune – 3-5 kg. Dacă păşunea este de calitate slabă, este necesară suplimentarea cu un amestec de concentrate în cantitate de 0,15-0,25 kg;

În structura amestecurilor de concentrate, cerealele reprezintă – 70-80% (porumb, orz, ovăz), furaje proteice vegetale – 20-25% (şroturi, mazăre, tărâţe) şi furaje minerale: sare 1%, cretă furajeră 1-1,5%, fosfaţi 0,5-1% şi premix vitamino-mineral 1%.

• La tineretul în vârstă de peste 8 luni, alimentaţia specifică este caracteristică sezonului de stabulaţie, utilizându-se: fibroase 1-1,5 kg/cap/zi; grosiere (vreji de leguminoase) 0,5 kg; suculente (sfeclă, siloz) 1-2 kg sau semisiloz 0,5-1 kg/cap/zi; amestec de concentrate 0-0,3 kg. Concentratele se utilizează doar în condiţiile în care furajele de bază sunt necorespunzătoare calitativ.

În sezonul următor de păşunat, după o trecere treptată de 7-10 zile, raţia este asigurată în totalitate de furajul verde în cantităţi de 6-8 kg, în funcţie de sex şi de rasă, până la începerea perioadelor de pregătire pentru montă, când alimentaţia se realizează corespunzător animalelor adulte, adăugându-se şi concentratele.

Printr-o alimentaţie corespunzătoare, tineretul va ajunge la vârsta de un an la o greutate corporală de 40-50 kg.