În baza analizelor de sol făcute în luna mai 2017 în exploataţia unui fermier din judeţul Galaţi, inginerul Mircea Viorel Demian, specialist şi consultant în nutriţia plantelor, a identificat mai multe greşeli majore de fertilizare în cinci mari sole cultivate cu floarea-soarelui, porumb, mazăre şi soia.

„Ideal ar fi ca înainte de înfiinţarea culturii să se procedeze la o analiză de sol şi apoi la o reverificare selectivă, tot prin analizarea chimică a solului privind modul de răspuns al culturii şi solei respective la fertilizarea făcută”, a declarat Mircea Viorel Deminan.

Costurilor cu analiza de sol, cheltuieli inutile?!
Fiecare bucată de teren are o anumită particularitate a ei, manifestată prin indicii agrofizici şi chimici, cum ar fi conţinutul de argilă, humus, săruri etc., care determină o manifestare selectivă a fiecărui nutrient în parte în procesul agrochimic, foarte dinamic şi interactiv al solului. „De obicei, în practică se întâlnesc următoarele aspecte: fermierii fac analize de sol înainte de semănat, dar fără a reverifica dacă răspunsul la fertilizare este cel aşteptat. Sau, mai grav, nu fac nici un fel de analize de sol, caz foarte des întâlnit în spaţiul de producţie agricolă, majoritatea cultivatorilor considerând a fi o cheltuială inutilă şi de cele mai multe ori nu înţeleg mecanismul agrochimic al solului”, a susţinut Mircea Viorel Deminan.
La sola numărul 3 cu porumb semănat, dar nerăsărit şi cu un pH de 7,94, greşeala de fertilizare consta în faptul că la semănat s-a administrat uree drept starter în aceeaşi doză: 100 kg/ha. Parcela cultivată avea un mare deficit de fosfor şi trebuia semănată fără starter cu fosfor. De asemenea, solul avea insuficient potasiu pentru porumb – un mare consumator de potasiu, şi nu s-a folosit acest element chimic la înfiinţarea culturii.
S-a remarcat şi lipsa sulfului şi elementul nu s-a folosit la pregătirea patului germinativ.

La mazăre, fosfor peste fosfor!
Sola nr. 5 de mazăre însuma o suprafaţă de 80 ha, cu un pH variabil; de la 7,36 într-o parte şi până la 7,89 în cealaltă. Aici s-a fertilizat din toamnă cu 150 kg/ha de MAP (NPK 15:52:0), solul având suficient fosfor pentru câţiva ani! Deci, s-a aplicat fosfor peste fosfor fără să fie nevoie. În plus, la semănătură nu s-a utilizat sulful în sol, ştiut fiind faptul că mazărea se situează după rapiţă în topul plantelor iubitoare de sulf. Sigur, se poate aplica şi în faza când mazărea are 15 cm înălţime, dar era preferabil ca sulfatul să fie încorporat la semănat. „Ideea că mazărea nu reacţionează bine la azot este falsă. Până la formarea nodozităţilor pe rădăcină, mazărea are nevoie de azot, mai ales dacă solul conţine deja o cantitate suficientă de fosfor şi de potasiu. De aceea se impunea să se aplice sulfatul de amoniu la pregătirea terenului. Pe un sol care a fost fertilizat cu dejecţii de la porci şi nivelul azotului a fost foarte ridicat, mazărea a răspuns în mod excepţional. Concluzia este una: noroc cu seceta, ca să avem pe cine da vina!”, a conchis Mircea Viorel Demian.

Marian MUŞAT
Sursa: Chemark Rom

UREEA NU SE RECOMANDĂ CA ÎNGRĂŞĂMÂNT STARTER!
Dar să vedem ce greşeli s-au făcut! La cultura de floarea-soarelui pe cele două sole cultivate, învecinate, cu pH de 7,47, respectiv 7,43, s-a aplicat fertilizarea standard pe rând cu 100 kg de uree/ha. Plantele se aflau în stadiul de două frunze. Analiza chimică a solului a evidenţiat existenţa fosforului şi a potasiului în cantităţi mari, în timp ce azotul şi sulful erau în proporţii mai reduse. Prin urmare, în cultură au apărut goluri pe rând de la 40 cm până la un metru, în unele locuri. „Ureea nu este indicată ca îngrăşământ starter din cauza conţinutului mare de biuret – care înhibă germinaţia şi nu funcţionează ca un fertilizant starter clasic. Ureea a dezvoltat atât de mult azot nitric în vecinătatea plantelor, încât dacă s-ar fi aplicat starter 200 kg de uree, probabil că această cultură ar fi trebuit întoarsă, atât din cauza biuretului, cât şi a azotului. Am intrat în era fertilizanţilor microgranulaţi şi se folosesc în continuare îngrăşămintele pe bază de uree drept starter?!”, se întreabă retoric specialistul în nutriţia plantelor.
O altă greşeală: la pregătirea terenului pentru semănat nu s-au folosit nutrienţi pe bază de sulf, element chimic foarte puţin prezent în solurile din România. Excepţie fac cele halomorfe (sărăturoase).

Articol publicat in revista Ferma nr. 12 (195) din 1-31 iulie 2017