A ajuns tocmai la Timişoara pentru că… a adormit în tren. Destinul l-a purtat în acest loc unde a rămas, devenind în timp un bănăţean adevărat.
Atipic oarecum în lumea agriculturii, acesta este pasionat de pictură, sculptură şi lectură. În momentele de respiro, preferă să mânuiască penelul, iar cartea nu îi lipşeste niciodată din preajmă. În mod interesant, aceste hobby-uri se combină fericit cu îndeletnicirea de fermier. Animat de credinţa în Dumnezeu, fără urme de fanatism, Marin Petrică este convins de multiplele nuanţe pe care le are realitatea, care se văd cu ochiul limpede în această toamnă fascinant pictată de Creator.
Jumătate de secol de experienţă
După finalizarea studiilor universitare, a fost repartizat ca inginer agronom în localitatea Gad, unde a stat un an şi jumătate, iar din 1970 s-a stabilit în Periam. Până la Revoluţie a fost şef de fermă, însă după desfiinţarea CAP-ului a fost cât pe ce să renunţe la agricultură. Momentul de cumpănă l-a depăşit pe 3 decembrie 1990. Data la care a înfiinţat Societatea Agricolă cu acelaşi nume, formată din foşti membri CAP. „Una dintre slăbiciunile mele este că iubesc pământul. Eu fără pământ nu pot să trăiesc. În aprilie ’90 totul era lăsat în paragină. Dar până la urmă Dumnezeu mi-a luminat calea”, îşi aminteşte Marin Petrică. Anul viitor va împlini 50 de ani de când se ocupă cu munca pământului, iar în prezent administrează 1.100 de hectare, însă doar 5 hectare sunt proprietate, restul aparţinând membrilor asociaţiei. „Avem aproape 400 de asociaţi, cu suprafeţe de la jumătate de hectar, până la 150 de hectare”, ne-a explicat agronomul.
Activitatea din fermă începe la ora 7:30. Niciodată mai târziu. Punctualitatea este ceva care nu se negociază. Înainte de a ajunge la birou, Marin Petrică se opreşte la troiţa pe care a construit-o pe marginea drumului spre slava lui Dumnezeu, pentru a se ruga, iar seara, spre casă, mai face o oprire pentru a mulţumi Divinităţii. „Am împlinit foarte multe lucruri în semnul Sfintei Treimi, care mi-a îndrumat paşii în viaţă”, a ţinut să precizeze acesta. Printre altele, el a construit şi o bisericuţă, în 2005. Proiectul l-a făcut singur, la fel şi picturile de interior.
Marin Petrică: „Eu nu mi-am făcut o ecuaţie din munca pământului. Nu am înmulţit hectarele cu kilogramele şi am adunat banii la capăt. Nu m-a interesat asta decât într-o mică măsură. Pe mine m-a interesat ca tot ceea ce fac să strălucească din toate punctele de vedere”
Pe larg despre povestea lui Marin Petrică citiţi în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de LIVIU GORDEA
