Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată trebuie să satisfacă cerinţele pentru funcţiile vitale ale animalului, la care se adaugă necesarul pentru dezvoltarea normală a fătului şi cel pentru depunerile de substanţe nutritive de rezervă. De asemenea, se va avea în vedere specificul acestei stări, condiţia de întreţinere şi vârsta animalului.

Alimentaţia de pregătire a vacilor gestante
Hrănirea de pregătire a vacilor gestante este necesară, deoarece imediat după fătare are loc o reducere a consumului de hrană cu circa 20%, ceea ce accentuează bilanţul nutritiv negativ ca urmare a cerinţelor ridicate ale ascendenţei curbei de lactaţie.
Întrucât înţărcarea la timp are o importanţă hotărâtoare pentru producţia următoare de lapte, perioada de repaus mamar va fi în medie de 60 de zile, la vacile slăbite ajungând chiar la 70-80 de zile. Se apreciază că necesarul de energie al vacii, pe durata repausului mamar, este cu circa 50% mai mare faţă de cerinţele pentru întreţinere, rezultând o normă globală de 10 UN şi 900 g proteină digestibilă/zi, pentru o vacă de 650 kg.
Pentru înţărcare se modifică structura raţiilor, fânul de bună calitate înlocuindu-se parţial cu furaje voluminoase – grosiere, iar concentratele se reduc treptat până la excludere. Concomitent se micşorează numărul mulsorilor.
După înţărcare, se îmbunătăţeşte progresiv structura raţiilor, îndeosebi în ceea ce priveşte asigurarea proteinei, sărurilor minerale şi a vitaminelor. În mod obişnuit, cu circa 12-14 zile înainte de fătare, în raţia vacii se folosesc fânuri de foarte bună calitate (de leguminoase) şi cantităţi mici de concentrate, cu digestibilitate ridicată şi uşor laxative (tărâţe de grâu şi făină de ovăz). După unele recomandări, ponderea concentratelor în raţii, în această perioadă, ar trebui să fie de 25-30%, ceea ce poate avea ca efect adaptarea microsimbionţilor la raţiile cu proporţii mari de concentrate administrate după fătare, precum şi reducerea pierderilor în greutate şi asigurarea producţiilor mari de lapte în primele 3-4 săptămâni de lactaţie. La aplicarea acestei variante se va avea în vedere necesitatea supravegherii permanente a ugerului pentru a se evita edemul antepartum.

Necesarul de hrană trebuie corelat cu producţia de lapte
Normele de hrană la vacile în repaus mamar pot fi corespunzătoare nivelului producţiei medii zilnice de lapte realizate în lactaţia anterioară sau se pot calcula asigurând 2-2,5kg SU/100 Kcorp, 1,3 UN/100 Kcorp şi 105-120 g PBD/UN, la vacile cu o stare slabă de întreţinere şi la cele aflate la primele două gestaţii. Necesarul mineral poate fi satisfăcut dacă la 1 Kg SU ingerată de către vacile gestante se asigură: 5,4 g Ca, 3,4 g P, 2,0 g Na, 2,0 g Mg, 60 mg Zn, 50 mg Fe, 60 mg Mg, 8 mg Cu, 0,8 mg I (iod) şi 0,1 mg Se. La vacile gestante care în lactaţia următoare vor avea producţii de peste 3500 litri, se va asigura zilnic un aport de minim 350 mg caroten sau 75.000 UI (unităţi internaţionale) vitamina A şi 5000 UI vitamina D.
În raţia vacilor în gestaţie avansată se introduc furaje de calitate, uşor digestibile, nu prea voluminoase, cu acţiune uşor laxativă, corespunzătoare din punct de vedere organoleptic şi a condiţiei de inocuitate. Subalimemntaţia la această categorie generează fătări distocice, avorturi, mortinatalitate, viţei debili, scăderea producţiei de lapte în lactaţia următoare şi tulburări de reproducţie.

Cum hrănim vacile vara înainte de fătare?
În sezonul de vară, raţiile se constituie în principal din 30-60 kg furaje verzi, administrate la iesle, prin păşunat sau mixt, în funcţie de conveier. La vacile în gestaţie avansată sunt de preferat amestecurile de graminee şi de leguminoase datorită relaţiei energo-proteice corelate. În structura raţiei, furajele verzi pot avea o pondere de 75-80%, diferenţa asigurându-se prin amestecuri de concentrate.
În tabel este prezentată o raţie pentru o vacă în gestaţie avansată, în luna a opta de gestaţie. Pentru ca animalul să nu se îngraşe prea mult, el se hrăneşte corespunzător unei producţii de 7 litri de lapte/zi. În aceste condiţii, cerinţele nu depăşesc 10,1 UNL şi 756 g PDI.
În această raţie vacile consumă furaj verde, reprezentat de pajiştea de câmpie, în cantitate de 50 kg, furaj care este la îndemâna crescătorilor de vaci de lapte care practică hrănirea diferenţiată sezonier. Pentru a nu depăşi capacitatea de ingestă, în completare la pajiştea de câmpie se administrează un concentrat de corecţie. Am ales un furaj uşor de procurat, echilibrat energo-proteic, şi anume tărâţele de grâu.
În funcţie de compoziţia floristică a pajiştilor, respectiv de ponderea leguminoaselor, valoarea nutritivă a pajiştilor poate varia foarte mult. De recomandat ar fi să se stabilească structura chimică a pajiştilor şi implicit valoarea nutritivă a acestora, valoare în funcţie de care se va face completarea raţiei cu concentratul de corecţie.
La final aş sublinia încă o dată importanţa hrănirii vacilor înainte de fătare, întrucât este un factor major de care depinde cantitatea de lapte ce se va obţine în lactaţia următoare.

foto: Alex TĂSEDAN

RAŢIE PENTRU O VACĂ ÎN GREUTATE DE 650 KG, ÎN LUNA A OPTA DE GESTAŢIE (RM)

Structura raţiei:
– furaje verzi: 88%;
– concentrate: 12%
– raport Ca/P: 1,5/1;
– raport proteic: 86 g PDI/UNL.

Legendă:
SU – substanţă uscată;
UNL – unităţi nutritive lapte;
UIDL – unitatea de încărcare digestivă pentru vaca de lapte;
PDI – proteină digestibilă la nivel intestinal;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei;
PBD – proteină brută digestibilă.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 12/217 (ediţia 1-31 iulie 2018)