• să asigure masă verde din abundenţă;
• producţia să fie repartizată cât mai bine pe parcursul perioadei de vegetaţie, în funcţie de cerinţele animalelor;
• furajul produs să se caracterizeze printr-o valoare nutritivă ridicată.

Asupra productivităţii şi calităţii pajiştilor acţionează atât factorii naturali (sol-climă-plantă) cât şi factorii tehnologici, din care fertilizarea are un rol important.

În mod practic, fertilizarea chimică sporeşte considerabil atât producţia de biomasă furajeră dar şi celelalte componente ale acesteia: ritmul de creştere a plantelor, stadiul optim de recoltare, numărul de recolte, structura floristică, valoarea nutritivă a furajului (vezi fig.).

Relaţia dintre fertilizarea pajiştilor şi valoarea nutritivă a furajului

Pentru realizarea unei producţii mari şi a unui furaj echilibrat în elemente nutritive, se recomandă aplicarea de îngrăşăminte complexe (N-P-K), în următoarea proporţie:

• de 2-1-2, în cazul folosirii pajiştei prin păşunatul direct cu animalele
• de 2-1-3, pentru pajiştea folosită prin cosire

Azotul favorizează dezvoltarea gramineelor perene, iar fosforul şi potasiul stimulează speciile de leguminoase. Efectul conujugat al fertilizării complexe îl constituie realizarea unui furaj palatabil (grad ridicat de consumabilitate), bogat în proteine, calciu, magneziu.

Importanţa aplicării îngrăşămintelor cu azot pe pajişti este dată nu numai de efectul direct asupra producţiei, dar şi asupra modului de folosire, astfel:

• 1 kg de azot aplicat asigură o zi de păşunat suplimentar
• 1 kg de azot aplicat duce la obţinerea unui plus de greutate vie de 1 kg/ha sau a 15 litri de lapte

Tabelul 1 Relaţia dintre doza de azot, producţia de furaj şi conţinutul plantelor în proteină brută şi zaharuri solubile totale pe o pajişte semănată

În aplicarea îngrăşămintelor cu azot se va ţine seama de influenţa acestora asupra calităţii furajului. Astfel, dacă între dozele de azot aplicate şi conţinutul de proteină brută există o relaţie directă, între acestea şi conţinutul de zaharuri solubile raportul este invers.

Prezenţa acestor zaharuri (glucide) în raţia furajeră, în raporturi corespunzătoare, conduce la dezvoltarea puternică a florei microbiene din rumenul animalelor, iar conţinutul mai ridicat de zaharuri în plante contribuie la o mai bună însilozare a acestora (tab. 1).

Tabelul 2 Balanţa azotului la o pajişte semănată, în funcţie de structura floristică şi fertilizarea cu azot (N. Dragomir, SCDP Timişoara)

În comparaţie cu toate celelalte culturi agricole, pajiştea semănată, formată dintr-o structură echilibrată de graminee şi leguminoase perene, se constituie în cea mai simplă şi eficientă metodă de aprovizionare directă a solului cu azot fixat pe cale biologică.

Astfel, balanţa azotului la o pajişte formată numai din graminee perene este pozitivă numai dacă se aplică cantităţi mari de îngrăşăminte chimice cu azot.

De exemplu, la aplicarea unei doze de 250 kg/ha, pierderile de azot se ridică la 120 kg/ha (48%), rămânând în sol numai 60 kg/ha. În schimb, într-o pajişte semănată cu graminee şi leguminoase perene, fără aplicare de îngrăşăminte cu azot, se fixează şi se stochează în sol o cantitate de 135 kg/ha azot biologic (tab. 2).

De aceea, pajiştea semănată este considerată o cultură amelioratoare importantă în cadrul sistemului de rotaţie al asolamentului furajer.

Producţie maximă ­ Calitate ridicată = TEHNOLOGIE OPTIMĂ DE CULTIVARE A PLANTELOR FURAJERE

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005