Astfel, un sol moderat afânat favorizează pătrunderea şi înmagazinarea apei în sol. Mare atenţie ca procesul de afânare să nu se realizeze pe adâncimi prea mari, deoarece are loc infiltrarea apei la adâncimi mai mari decât zona creşterii sistemului radicular. Totodată, în terenul prea afânat se pierde mai multă apă prin evaporare la suprafaţa solului.

Lucrările solului urmăresc desfiinţarea straturilor mai greu permeabile, pentru a favoriza accesul apei şi aceasta se realizează cu plugul prevăzut cu scormonitori pe adâncimi de până la 30 cm, cu cizelul pe adâncimi de 40 cm şi cu scarificatorul pe adâncimi de 50-60 cm.
Tot prin lucrările solului se pot reduce pierderile de apă prin evaporare la suprafaţa solului, lucrări superficiale care asigură nivelarea şi întreruperea capilarităţii de la suprafaţa solului.
Foarte important este că prin lucrările terenului se asigură distrugerea buruienilor care consumă de două-patru ori multă apă decât plantele de cultură. În acest fel, apa înmagazinată în sol, în cantităţi cât mai mari şi bine conservată, va fi valorificată numai în consumul productiv prin procesul de transpiraţie al plantelor de cultură.

Afânarea şi densitatea aparentă a solului
Lucrările solului influenţează pozitiv necesarul de elemente nutritive pentru plante. Prin lucrările solului se realizează afânarea şi un grad de porozitate favorabile activităţii microorganismelor din sol şi în primul rând de nitrificare. Afânarea optimă pentru activitatea vitală din sol este reprezentată de gradul de porozitate totală de 48-60%, din care porozitate capilară de 30-36% şi cea necapilară (de aeraţie) de 18-24%. La acest nivel, solul conţine 1/3 aer şi 2/3 apă. Densitatea aparentă (Da) a solului în aceste condiţii este cuprinsă între 1,0 şi 1,4 g/cmc corespunzătoare solului “aşezat”, care este cea mai potrivită creşterii şi dezvoltării plantelor.
În solul corect lucrat, prin activitatea microorganismelor nitrificatoare se acumulează în sol 50-150 kg/ha azot nitric, iar prin activitatea bacteriilor fixatoare de azot, 23-55 kg/ha azot. Într-un sol prea afânat creşte procesul de aerare şi de mineralizare intensă a materiei organice şi a humusului din sol, fenomen nedorit.

Protecţia prin înverzire
Lucrarea de dezmiriştire asigură acumularea şi conservarea apei în sol şi totodată stimulează germinarea seminţelor de buruieni, care trebuie lăsate să crească, fără a ajunge la faza de formare a seminţelor. Prin înverzirea terenului se realizează o protecţie a solului de acţiunea mecanică a picăturilor de ploaie, se previne o supraîncălzire a solului şi, cel mai important, se evită levigarea nitraţilor, aceştia din urmă fiind consumaţi de aceste buruieni. Ulterior, prin arătură, buruienile sunt încorporate în sol şi prin descompunere eliberează elementele nutritive consumate în timpul vegetaţiei. Prin aceasta se previne şi fenomenul de poluare a apei freatice cu nitraţi.

O “gură” de aer proaspăt pentru sol
Ca urmare a activităţii vieţuitoarelor din sol şi a rădăcinilor, în sol se acumulează CO2 şi se reduce conţinutul de oxigen din aerul din sol. Prin lucrările solului se favorizează eliminarea CO2, care la anumite concentraţii (peste 1%) poate deveni toxic. Totodată, se asigură împrospătarea şi oxigenarea aerului atât de necesară activităţii vitale din sol.
Odată cu primenirea aerului are loc şi o încălzire a lui, deoarece în prima parte a vegetaţiei aerul atmosferic este mai cald decât cel din sol. În perioadele de secetă şi de arşiţă, când aerul atmosferic are temperatura foarte ridicată, plantele, prin procesul de transpiraţie, reduc temperatura aerului deoarece în procesul de transpiraţie transformrea fiecărui gram de apă în vapori consumă 536 calorii. În acest fel, în lanul culturii respective aerul are temperatura cu 5-6oC mai mică şi primenirea aerului din sol se realizează cu aer mai răcoros din această zonă, favorabil activităţilor vitale din sol.
Prin urmare, lucrările solului, pe lângă unele neajunsuri, realizează o îmbunătăţire a regimului aerohidric, termic şi de nutriţie a plantelor, cu urmări directe în creşterea recoltelor. Important este să se efectueze cât mai puţine lucrări, la umiditatea optimă, cu utilaje uşoare şi prin cât mai puţine treceri, pentru a menţine o stare de afânare a solului favorabilă creşterii şi dezvoltării plantelor.

ŞTIAŢI CĂ…
• Prin afânarea solului în luna iulie şi până în toamnă s-au acumulat 357 t/ha de apă, iar în cel nelucrat 255 t/ha. Umiditatea solului lucrat a fost 21,9%, iar în cel nelucrat – 10,2%. (Sursa: cercetări realizate la Fundulea);
• Activitatea microorganismelor nitrificatoare se desfăşoară în condiţii optime la Da â 1,11-1,15 g/cmc, iar creşterea nestingherită a rădăcinilor la Da â 1,07-1,45 g/cmc. Aceştia sunt şi factorii cei mai favorabili pentru descompunerea materiei organice din sol de către microorganisme şi eliberarea de elemente nutritive pentru plante, precum şi formarea humusului.
• Faţă de aerul atmosferic care conţine 21% oxigen, 78% azot şi 0,03% CO2, în aerul din sol se ajunge la sub 19% oxigen, 79-80% azot şi 0,2-1% până la 3,5% CO2.
• Prin lucrarea terenului din vară creşte conţinutul de nitraţi din sol de cinci-şase ori şi de fosfor de trei-cinci ori.

Articol publicat in revista Ferma nr. 17/200 (editia 1-14 octombrie)