De exemplu, un conţinut mai ridicat de proteină în bobul de grâu sau un conţinut mai ridicat de zahăr în sfeclă se consideră că indică o recoltă de mai bună calitate. Asemenea recolte indică o cantitate mai mare de proteină sau de zahăr, nu o calitate mai bună a acestora.
Calitatea se referă la anumite particularităţi ale proteinei sau ale zahărului în procesul tehnologic: a se separa mai uşor produsul finit, a fi mai pur, a avea un randament în prelucrare mai ridicat etc. Calitatea este o consecinţă a constituţiei fizice şi chimice a produselor agricole, care se finalizează prin randamentul la prelucrare sau prin efectul energetic în alimentaţie.

Influenţa asolamentului asupra….
… randamentului de prelucrare a sfeclei de zahăr. Calitatea sfeclei de zahăr, de pildă, se referă la uşurinţa cu care se separă zahărul şi la randamentul obţinut în prelucrare. Când alături de zahăr în sucul sfeclei se găseşte glucoză şi fructoză, în timpul purificării zemii, acestea împiedică cristalizarea zahărului şi reduc randamentul în prelucrare. Totodată, acidul pectic prezent în suc, având caracter gelatinos, influenţează negativ procesul de filtrare a zemii. Efect negativ are şi aşa-numitul azot vătămător (Nv), deoarece la o parte Nv se stopează cristalizarea a 25 părţi zahăr care trece în melasă. La fel acţionează şi conţinuutl ridicat de cenuşă (C); la o parte cenuşă se opreşte cristalizarea a cinci părţi zahăr, care trece în melasă. Prezenţa acestor substanţe care intervin negativ în procesul de prelucrare depinde de regimul de nutriţie al sfeclei de zahăr şi acesta poate fi influenţat direct de rotaţia culturilor şi asolament.
Prin urmare, cantitatea ridicată de zahăr în sfeclă nu este un criteriu de calitate, pentru că la aceeaşi cantitate de zahăr determinată în laborator, în fabrică se poate obţine o cantitate de zahăr mai mare sau mai mică.
Zahărul extras se poate determina cu relaţia: ZE â D-(5cÂ25Nv), unde D – conţinut zaharoză; C – cenuşă; Nv – azot vătămător
La sfecla de zahăr, cel mai mic conţinut de zahăr s-a obţinut în monocultură: 13-14,1%. După diferite premergătoare conţinutul a fost cu 1,7-2 puncte procentuale mai mare. Astfel, când sfecla a urmat după sfeclă, a avut 13,7% zahăr şi s-au obţinut 2441 kg zahăr/ha; când a urmat după grâu, a avut 15,7% zahăr şi s-au obţinut 4318 kg zahăr/ha. Deci la o diferenţă de doar 2 puncte procentuale s-a obţinut o producţie aproape dublă de zahăr.
În prezent, prin procesul de ameliorare, conţinutul în zahăr trece de 18-20%. Şi mărimea rădăcinilor de sfeclă diferă în funcţie de planta premergătoare: în monocultură – 324 g; după grâu – 428 g; după mazăre – 439 g.
… calităţii grâului, care se poate aprecia după următoarele însuşiri:
• Valoarea nutritivă, care presupune:
– cantitatea de energie conţinută în produsul respectiv, exprimată în calorii;
– prezenţa substanţelor proteice, minerale, vitamine cu rol în metabolism;
• Modul cum se comportă la prelucrare:
– pentru morărit sunt importante sticlozitatea bobului, grosimea învelişului, care înfluenţează cantitatea de făină şi de tărâţe;
– pentru panificaţie calitatea este determinată de: capacitatea făinii de a forma gaze în timpul depozitării, ceea ce depinde de conţintul în zaharuri fermentescibile; capacitatea aluatului de a reţine gazele formate, aceasta depinzând de calitatea glutenului. Calitatea glutenului la rândul său este dată de raportul între gliadină şi glutenină, care se manifestă prin elasticitate ş.a. Acest raport este FB la valorile 68/32, B când este 75/25 şi slab când este 80/20.
În calitatea grâului, un rol important îl are clima şi solul. Însă omul poate interveni prin asolament şi prin rotaţia culturilor!
… calităţii florii-soarelui:
• În monocultură a avut 45,5% ulei şi au rezultat 768 kg/ha ulei;
• După porumb, 47,6% ulei şi 1081 kg/ha ulei;
• După mazăre, 41,97% unei şi 873 kg/ha ulei.
Rezultă că după mazăre, deşi a avut 41,97% ulei, a rezultat mai mult decât în monocultură, deşi avea 45,5% ulei.

TABELUL 1: EXPERIENŢĂ PRIVIND INDICII DE CALITATE AI BOBULUI DE GRÂU

TABELUL 2: ASOLAMENTUL ŞI CALITATEA GRÂULUI

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)