Pentru a vă asigura o recoltă sănătoasă şi producţii bune la culturile de măr şi păr, este nevoie de multă vigilenţă, nu doar de un material genetic de calitate. Un aspect extrem de important îl reprezintă controlul dăunătorilor. Aşa cum s-a amintit şi în cadrul Forumului „OptiTech pentru pomicultură”, eveniment anual organizat de compania Syngenta, lunile mai şi iunie sunt foarte solicitante din acest punct de vedere.
Psylla pyri, duşmanul culturilor de păr
Una dintre problemele cu care se confruntă fermierii este atacul de psylla. Culturile de păr sunt principalele vizate de acest parazit. Profesorul Edison Pasqualini (foto), de la Institutul de Entomologie al Universităţii din Bologna, are o bogată experienţă în combaterea puricelui melifer al părului, oferind, cu ocazia manifestării de la Covasna, câteva sfaturi utile fermierilor români.
Astfel, am aflat că femela adultă în diapauza ovariană migrează atât în plantaţie cât şi în afara ei. Asta e important de ştiut pentru că, dacă se aplică tratamente iarna, rezultatele se obţin doar asupra populaţiei existente în plantaţie, nu şi în afara ei, iar în decurs de o săptămână Psylla pyri poate apărea din nou în plantaţie.
Prolificitatea de înmulţire este foarte ridicată la această specie de dăunători. O singură femelă depune în jur de 400 de ouă. Pe de altă parte, se ştie că ouăle depuse în perioada iernii nu sunt fertile. Din acest motiv, de treizeci de ani, în Italia nu se mai aplică tratamente în timpul iernii!
„După trei zile cu temperaturi de peste 10 grade, se pot găsi deja ouă depuse. Schimbarea culorii ouălor din translucid-opalescent în galben-portocaliu este un semn clar că trebuie intervenit, pentru că se apropie momentul apariţiei primelor larve”, a explicat profesorul Pasqualini. În funcţie de regiune şi factorii climatici, pot exista chiar şi cinci generaţii pe an.
Cea mai importantă este însă a doua generaţie, care apare în luna mai, după scuturatul florilor. În mod normal, pe timpul verii nu ar trebui să existe probleme în livadă, deoarece, din cauza temperaturilor ridicate, psylla nu se va înmulţi. „Dacă atacul este puternic, pomii vor avea de suferit şi anul următor. Le va creşte sensibilitatea la ger şi se va reduce perioada de verdeaţă”, susţine specialistul italian. Ouăle sunt depuse în general la baza mugurilor.
Mai puţine tratamente
Există multe oportunităţi pentru a combate acest dăunător folosindu-ne de entomofauna utilă. Cel mai important prădător natural este Anthocoris nemoralis. Numărul de aplicări a tratamentelor pentru combaterea puricelui melifer al părului se poate reduce semnificativ dacă aceşti prădători îşi fac treaba în livadă, ceea ce este foarte important atât din punct de vedere economic, cât şi de protecţie a mediului.
De aceea trebuie să facem tot posibilul pentru a proteja această specie. Aşadar, dacă vrem Anthocoris nemoralis în livadă trebuie să-i oferim hrană, deci e nevoie de psylla. Iar pentru asta se recomandă renunţarea la tratamentele din timpul iernii, când oricum Psylla pyri nu este periculoasă şi poate constitui un rezervor de hrană pentru Anthocoris nemoralis.
Apoi, când apare a doua generaţie de psylla, deja avem aceste insecte care să le stârpească în mod natural. În acel moment, însă, este foarte important să alegem un insecticid selectiv, nu doar împotriva psylla, dar şi pentru a combate Cydia pomonella (viermele merelor).
De exemplu, în anumite regiuni din Italia se folosesc în medie pe fermă 1,2 tratamente pentru a combate psylla, iar în Catalonia numărul tratamentelor cu insecticide în acest caz este în medie de 7,1! Pe de altă parte, în Portugalia o practică obişnuită în trecut pentru combaterea acestui dăunător era folosirea gazolinei.
În concluzie, sfatul specialiştilor este să nu se folosească tratamente în timpul iernii pentru a permite înmulţirea entomofaunei utile, ca apoi dăunătorii să fie stârpiţi pe cale naturală, iar când e nevoie de tratamente, să se aplice un insecticid selectiv. Recomandat este Kaolin, spirotetramat (lansat pe piaţă anul acesta) sau un produs pe bază de abamectin.
La fel se procedează şi în cazul acarienilor, respectiv pentru a combate păianjenul roşu al pomilor, cunoscut şi sub denumirea ştiinţifică de Panonicus ulmi. Trebuie protejată entomofauna utilă pentru a reduce numărul de tratamente. „Utilizarea piretroizilor nu este recomandată la culturile de măr şi păr, deoarece apare procesul de trofobioză, care favorizează simbioza dintre specii diferite de insecte.
În plus, substanţa odată ajunsă pe frunze acţionează ca o vitamină asupra acarienilor, sporind fertilitatea acestora”, avertizează profesorul Edison Pasqualini.
