O cantitate considerabilă de apă poate fi economisită prin creșterea eficienței utilizării acesteia, recomandă FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură. De exemplu, un deficit controlat de irigare și uscarea parțială a rădăcinilor sunt soluțiile propuse pentru reducerea consumului de apă în livezi și pentru stimularea adaptării plantelor la stresul cauzat de mediul înconjurător. Această strategie e promițătoare, dar nu a fost explorată suficient pentru a demonstra că se poate păstra volumul recoltei concomitent cu prezervarea calității acesteia. 

Mai puțin poate oferi mai mult 

Bazându-ne pe cunoașterea mecanismelor implicate în răspunsul plantelor și al fructelor la deficitul de apă, credem că pot fi dezvoltate și alte strategii de irigare în condițiile reducerii resurselor de apă. Mai mult, propunem o reexaminare a cantității de apă considerată necesară obținerii unor performanțe productive superioare, în lumina cunoștințelor actuale privind efectul secetei asupra criteriilor de calitate a recoltei, cum ar fi conținutul în fitonutrienți. 

Multe studii au comparat comportamentul paralel al diferitelor specii de plante în condiții de bună irigare și de deficit de irigare. Răspunsul molecular la secetă a fost intensiv investigat la multe specii și, numeroase gene, în complex, au fost considerate metabolic responsabile de acest fenomen. Până acum însă, numai câteva gene candidat ale rezistenței la stresul hidric au fost caracterizate, legătura între ele sau a expresiei proteice și exprimarea fenotipică a plantelor sau organelor în condiții de câmp fiind puțin elucidată. 

Impactul deficitului de apă asupra plantelor 

La nivel de plantă sau organ, multe studii au arătat un impact general negativ al deficitului de apă asupra producției, cauzat de reducerea ori de stoparea creșterii, sau ducând chiar la moartea plantei ori la avortarea fructului în condiții extreme. Unul dintre efectele majore și bine documentate ale secetei este închiderea stomatelor, ceea ce reduce transpirația pentru a menține un echilibru hidric în plantă. Totuși, acest efect pozitiv are un preț, respectiv reducerea absorbției de CO2. Reducerea netă a fotosintezei se traduce nu numai în aprovizionarea cu carbon a fructului, dar conduce și la crearea condițiilor de stres fito-oxidativ. Deoarece stresul oxidativ stimulează acumularea de compuși antioxodanți, multe studii descriptive sugerează că stresul hidric poate duce la creșterea valorii fitonutritive a recoltei chiar dacă uneori se înregistrează o alterare a gustului. 

Factori cu impact asupra productivității și calității recoltei 

Astfel, prin controlul deficitului de apă se poate face un compromis între calitate și cantitate, dacă fermierii vor avea suficiente informații privind acest aspect. Trebuie avut în vedere că, în câmp, rareori intervine un singur factor de stres, ceea ce face necesară o interpretare a interacțiunii mai multor factori și a ciclurilor de răspuns însumat al plantelor. Urmând o astfel de abordare, experimentele trebuie să reproducă toate condițiile de câmp unde, în mod progresiv și repetat, plantele sunt supuse la mai mulți factori stresanți în diferitele faze de creștere și de dezvoltare, pentru a înregistra efectul cumulativ și tranzitoriu pe parcursul întregului ciclu de producție. 

În cercetarea la care facem referire sunt prezentate câteva mecanisme prin care deficitul de apă poate să afecteze criteriile de calitate a fructelor cu pulpă zemoasă (zaharuri solubile, acizi organici, compuși fitochimici, compuși organici volatili, textură etc.) și se examinează numeroșii factori de impact asupra balanței între productivitate, adaptare la stres și calitatea recoltei (intensitatea stresului, durata și repetabilitatea perioadelor de deficit hidric, stadiul de dezvoltare al plantei în perioada de stres, factori genetici, prezența sau absența altor forme de stres emergent etc).

În ediția viitoare vom vorbi despre impactul deficitului de apă asupra proceselor care determină calitățile organoleptice ale fructelor.

Laurent URBAN, Michael STAUDT, Julie RIPOLL, Felicie LOPEZ-LAURI și Nadia BERTIN

Chronica Horticulturae Vol. 54/4; 24-28

Traducere și adaptare: Sergiu BUDAN – ICDP Pitești