În esenţă, noile reglementări prevăd interzicerea castrării chirurgicale a purceilor masculi, pentru că acest procedeu le provoacă durere, aspect – se pare – dovedit de o serie de studii ştiinţifice recente. De altfel, autoritatea sanitar-veterinară naţională a şi transmis încă din anul 2015 tuturor fermelor comerciale un chestionar cu acest subiect. Din analiza răspunsurilor primite, Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România – ai cărei membri livrează către abatoare peste 80 la sută dintre porcii sacrificaţi anual în ţară – au reieşit câteva informaţii cel puţin interesante, dintre care măcar aceasta merită a fi comentată: „La nivelul anului 2015, peste 90 la sută dintre purceii masculi născuţi în fermele comerciale din România erau castraţi chirurgical înainte ca aceştia să împlinească 7 zile de viaţă”.
Nimic interesant dacă avem în vedere că, de când lumea, purceii masculi sunt castraţi la vârste fragede pentru a se evita riscul apariţiei în carne a mirosului tipic „de vier”. Iar castrarea chirurgicală se face şi azi adesea chiar şi după înţărcarea clasică, „ţărănească” la vârsta de peste 6 săptămâni în gospodăriile populaţiei. Cum se potriveşte această cutumă generalizată în România cu iminentele modificări legislative europene? Iată o întrebare la care nu avem încă un răspuns şi, din păcate, mai sunt şi multe altele.
Cum anume şi ce autoritate va implementa interzicerea castrării chirurgicale în sutele de mii de gospodării care cresc porci?
Statisticile anului 2016 arată că în România rurală sunt crescute aproximativ 120.000 de scroafe de reproducţie care, evident, sunt ţinute pentru a produce purcei. Ca atare, aceste scroafe vor făta de două ori pe an şi, în cel mai pesimist scenariu, vor alăpta cel puţin 1,5 milioane de purcei. Dintre aceştia, conform legilor biologiei, jumătate vor fi masculi ce nu vor mai putea fi castraţi chirurgical. Ca atare, întrebarea anterioară este pe deplin justificată, dar rămâne fără răspuns!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
