Fotografia incitantă este însoţită de un scurt comentariu: ”Una dintre cele mai bune pieţe de desfacere a mierii, să nu spun cea mai bună, rămâne Arabia Saudită”. Apoi, poza cu pricina. Primul comentator intervine prevenitor: ”Da, însă au şi cerinţe pe măsură”. Iniţiatorul conversaţiei îl susţine: ”Cred şi eu, la aşa preţuri”. Primul comentator revine cu detalii: ”Este extrem de greu să penetrezi piaţa lor. Chiar protejează foarte bine producţia proprie. Apicultorii lor sunt oameni profund religioşi, îşi respectă munca, şi când cumperi de la un stupar arab, poţi fi sigur că albinele lui nu au pupat zahăr sau fructoză. Aşa că îşi protejează piaţa internă cu străşnicie”. Iniţiatorul conversaţiei, să-i spunem G.R., cel care a postat fotografia, e realist: ”E greu să intri pe piaţa lor. Multe taxe şi birocraţie ca în România. (…) Odată ce intri în lumea arabă, mierea are alt preţ. Merită toate eforturile”.
Cum sunt stuparii arabi?
Un al treilea comentator intervine interogativ: ”Ce cerinţe să aibă şi România să nu le poată satisface?” Cineva pretinde că în Arabia Saudită sunt puţini apicultori. Primul comentator, să-i spunem M.D., susţine că, dimpotrivă, numărul lor nu este mic: ”Hm… Să ştiţi că sunt destui. Arabii cultivă pe suprafeţe mari migdale şi fistic. Au nevoie de albine ca de aer, pentru recoltă. Vin mulţi în pastoral şi se respectă între ei. Vă recomand să aruncaţi un ochi pe site-urile lor de apicultură. Diferenţa între noi şi ei este imensă. Nu se jignesc, indiferent de cum le merge, spun «Aşa a vrut Dumnezeu – Allah…». Când cineva spune că a avut o anumită producţie de miere, cincizeci îi răspund: «Mă bucur pentru tine, fratele meu, slăvit fie Allah»” Mai puţin impresionat de religiozitatea apicultorilor arabi, un alt comentator întreabă pragmatic: ”Cum facem să vindem la ei… Nu au angrosişti?”
Cu cine iau legătura?
Comentatorul, să-i spunem A.T., precizează că stupina lui produce anual cam zece tone de miere certificată ecologic. I se spune că dacă vrea să vândă în Arabia Saudită, trebuie să respecte regulile lor stricte, adică să joace după cum vor ei. A.T. răspunde cu umor: ”Aşa fac… Joc cum vor ei, că am făcut dansuri populare… Dar cu cine să iau legătura?” Asta este cea mai importantă întrebare. Cu cine să ia stuparul român legătura ca să vândă în Arabia Saudită 10 tone de miere certificată ecologic?
Avem în domeniul public câteva instituţii cu rol în comerţul exterior: Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (MMACA), Ministerul de Externe, prin ambasadele şi consulatele care au în organigramă ataşaţi economici, Camera de Comerţ şi Industrie a României. Totuşi, dacă visul apicultorului dornic să exporte se prelungeşte, cred că înţepătura unei albine îl poate readuce pe visător la realitate.
MMACA TE AJUTĂ… SĂ TE DESCURCI SINGUR!
Pe site-ul MMACA, la capitolul ”Stabilirea contactelor de afaceri”, am găsit următoarele precizări: ”Persoanele fizice sau firmele străine care doresc să deruleze contacte cu Arabia Saudită trebuie să identifice un partener saudit, un agent de import sau reprezentant local, sau poate deschide un birou pe spaţiu. Camerele saudite de Comert şi Industrie localizate în cele mai importante centre urbane din Regat pot fi contactate pentru a identifica un reprezentant, distribuitor, partener sau agent în Arabia Saudită. Camerele pun la dispoziţie numele diferitelor produse sau ale cetăţenilor saudiţi care le importă, rapoarte de credibilitate despre potenţialii parteneri de afaceri saudiţi, precum liste de numere de telefon şi adrese. Este de preferat ca investitorul să viziteze personal Arabia Saudită pentru a stabili relaţii de afaceri directe cu comunitatea saudită de afaceri”.
Articol publicat în revista Ferma nr. 15/242 (ediţia 1-14 septembrie 2019)
