Despăgubiri urgente pentru fermierii afectați de seceta severă din vestul României – aceasta este solicitarea transmisă de Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) Guvernului și Ministerului Agriculturii, în contextul pierderilor cumulate înregistrate la culturile de toamnă și de primăvară.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), organizație umbrelă reprezentativă pentru fermierii și cooperativele agricole din România, solicită intervenția urgentă a Guvernului și a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru evaluarea completă a efectelor secetei pedologice și hidrologice severe din vestul țării și pentru instituirea unui pachet de măsuri destinat exploatațiilor afectate.

Solicitarea, transmisă la 25 august 2026 către Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor, este adresată și, spre știință, Comitetului Național pentru Situații de Urgență și Ministerului Afacerilor Interne – Departamentul pentru Situații de Urgență.

AAC avertizează că situația din vestul României este deosebit de gravă, informațiile primite de la organizațiile membre și de la fermieri din județele Arad, Bihor, Caraș-Severin, Timiș și Satu Mare indicând pierderi care nu se limitează la o singură cultură sau la o singură etapă de vegetație.

„În numeroase exploatații agricole, deficitul de apă a afectat succesiv atât culturile înființate în toamna anului 2025, cât și culturile de primăvară din anul 2026.”

Potrivit organizației, consecința este o diminuare cumulată a veniturilor pe întregul an agricol.

„La porumb vor fi zone unde chiar nu se va recolta nimic”! Fermierii din vestul țării, în fața celui mai secetos an agricol: „Nu are niciun rost să însămânțăm, atât de uscat e pământul”.

Pierderi cumulate și presiune asupra fermelor

AAC subliniază că succesiunea pierderilor afectează direct capacitatea fermierilor de a-și achita inputurile, creditele, leasingurile, arenda și obligațiile fiscale, dar și de a finanța lucrările necesare pentru următorul an agricol.

Organizația avertizează că, în lipsa unor măsuri aplicate la timp, efectele crizei se pot prelungi și în 2027, cu consecințe asupra locurilor de muncă, furnizorilor locali și securității alimentare.

În același timp, AAC atrage atenția asupra mai multor probleme care justifică intervenția Guvernului: afectarea cumulată a culturilor de toamnă și primăvară, epuizarea rezervei de apă din sol, limitarea posibilităților de irigare în zonele cu infrastructură insuficientă sau cu surse de apă cu debite reduse, reducerea producției de furaje și deteriorarea pășunilor și fânețelor.

La acestea se adaugă blocarea fluxului de numerar al exploatațiilor și creșterea riscului de neplată față de bănci, societăți de leasing, furnizori de inputuri, proprietari de terenuri și bugetul de stat, precum și dificultatea de a asigura resursele necesare pentru lucrările și însămânțările din toamna anului 2026.

„Seceta nu poate fi tratată diferit în funcție de regiunea în care se manifestă”

Unul dintre argumentele centrale ale AAC este cel al solidarității între regiunile agricole ale României.

Organizația amintește că, în anii în care seceta a afectat cu precădere Moldova, Bărăganul, Oltenia și Dobrogea, fermierii din Banat și Crișana au susținut acordarea despăgubirilor pentru exploatațiile calamitate.

În 2026, când fenomenul afectează sever vestul țării, AAC consideră că același principiu trebuie aplicat fermierilor din județele afectate.

„Seceta nu poate fi tratată diferit în funcție de regiunea în care se manifestă, iar sprijinul public trebuie acordat pe baza pagubelor efectiv constatate, în condiții egale, transparente și nediscriminatorii.”

AAC consideră că amploarea fenomenului trebuie stabilită pe baza datelor transmise de fermieri, a evaluărilor realizate în teren și a informațiilor agrometeorologice. În acest context, procedurile administrative trebuie aplicate unitar, iar termenele relevante trebuie corelate cu realitățile din exploatațiile afectate.

Șapte măsuri solicitate de AAC

Pentru deblocarea situației și protejarea fermierilor afectați, Alianța pentru Agricultură și Cooperare propune un pachet format din șapte măsuri.

1. Evaluarea și centralizarea urgentă a pagubelor

AAC solicită Ministerului Agriculturii, prin direcțiile agricole județene și împreună cu instituțiile competente, să dispună fără întârziere inventarierea suprafețelor afectate și a pierderilor înregistrate.

Evaluarea trebuie realizată distinct pentru culturile de toamnă, culturile de primăvară, pășuni, fânețe și sectorul zootehnic, astfel încât datele centralizate să reflecte situația reală din fiecare județ afectat.

2. Constatarea rapidă și unitară a pagubelor

AAC cere ca activitatea comisiilor județene să fie organizată predictibil și unitar și, acolo unde volumul solicitărilor o impune, acestea să fie suplimentate.

MADR trebuie să informeze fermierii, în timp util, asupra termenelor, documentelor și obligațiilor procedurale pentru depunerea înștiințărilor de calamitate.

De asemenea, verificările în teren trebuie să fie realizate înainte de recoltarea sau desființarea culturilor afectate.

Procesele-verbale trebuie emise într-un termen rezonabil, pentru a putea fundamenta schema de despăgubire și pentru a putea fi utilizate de fermieri în relația cu autoritățile, finanțatorii, asigurătorii și partenerii contractuali.

3. Instituirea unei scheme naționale de despăgubire și sprijin

AAC solicită adoptarea unei scheme naționale de despăgubire pentru seceta din 2026, care să trateze echitabil toți fermierii cu pierderi confirmate, indiferent de regiune.

Schema ar trebui să includă atât culturile de toamnă, cât și pe cele de primăvară, să fie proporțională cu gradul de afectare și să țină cont de situațiile în care aceeași exploatație a pierdut producție la ambele categorii de culturi.

„Pentru fermele calamitate, despăgubirea nu este doar o reparație financiară, ci o condiție pentru achitarea obligațiilor curente și pregătirea campaniilor din toamna anului 2026 și primăvara anului 2027.”

AAC mai solicită ca criteriile de eligibilitate, culturile incluse, pragul minim de afectare și calendarul plăților să fie stabilite în consultare cu organizațiile reprezentative ale fermierilor, astfel încât fondurile să ajungă la timp acolo unde pierderile au fost dovedite.

4. Măsuri pentru menținerea lichidității fermierilor

În viziunea AAC, despăgubirile nu sunt suficiente. Exploatațiile afectate au nevoie și de soluții financiare tranzitorii până la stabilizarea situației.

Organizația propune un dialog instituțional cu Ministerul Finanțelor, instituțiile de credit, societățile de leasing și ceilalți parteneri financiari, pentru identificarea unor opțiuni aplicabile fermelor calamitate.

Printre soluțiile avute în vedere se numără reeșalonări, restructurări sau perioade de grație, acolo unde cadrul legal și contractual permite.

Obiectivul, subliniază AAC, trebuie să fie evitarea blocării exploatațiilor viabile, nu transferarea riscului către partenerii comerciali sau financiari.

5. Clarificarea aplicării circumstanțelor excepționale și a documentelor justificative

AAC invocă experiența acumulată în urma secetei pedologice extreme din anul agricol 2019-2020, care a stat la baza emiterii Ordinului ministrului agriculturii nr. 97/2020.

Organizația atrage atenția că seceta nu este încadrată automat ca forță majoră, motiv pentru care fermierii au nevoie de reguli clare și aplicate unitar privind recunoașterea circumstanțelor excepționale și documentele necesare pentru dovedirea pagubelor.

AAC solicită ca APIA și celelalte instituții competente să comunice din timp condițiile, termenele și documentele justificative, astfel încât fermierii cu pagube constatate oficial să nu piardă plăți, angajamente sau alte drepturi din cauza unor situații obiective, independente de voința lor.

6. Utilizarea resurselor europene disponibile

O altă solicitare vizează evaluarea prioritară a instrumentelor europene care pot fi mobilizate pentru fermierii afectați.

AAC indică inclusiv rezerva pentru agricultură și flexibilitățile prevăzute în Planul Strategic PAC.

În paralel, organizația consideră necesară susținerea unui demers la nivel european pentru regiunile lovite de fenomene climatice extreme, în condițiile în care seceta severă produce efecte economice și sociale care depășesc capacitatea individuală de răspuns a fermierilor.

7. Analizarea condițiilor pentru declararea stării de alertă

AAC consideră că, dacă evaluările oficiale confirmă amploarea fenomenului și extinderea sa la nivelul mai multor județe, Guvernul și Comitetul Național pentru Situații de Urgență trebuie să analizeze îndeplinirea condițiilor legale pentru declararea stării de alertă.

O astfel de analiză ar permite activarea unor măsuri temporare menite să limiteze efectele economice și sociale ale secetei asupra fermierilor și comunităților rurale.

Totodată, AAC subliniază că seceta este inclusă între riscurile gestionate în cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, iar pentru seceta pedologică MADR are rol principal.

Organizația precizează însă că, deși OUG nr. 21/2004 reglementează declararea stării de alertă, despăgubirea fermierilor nu trebuie condiționată de această procedură.

„Evaluarea pagubelor, sprijinul financiar și măsurile de protejare a lichidității trebuie inițiate imediat, prin instrumentele legale disponibile.”

AAC cere o reuniune urgentă cu fermierii din zonele afectate

Alianța solicită convocarea urgentă a unei reuniuni de lucru cu organizațiile membre AAC și cu reprezentanții fermierilor din județele afectate.

Scopul reuniunii ar fi prezentarea datelor din teren și stabilirea calendarului de evaluare, a surselor de finanțare și a condițiilor schemei de despăgubire.

AAC cere ca răspunsul public să fie rapid, proporțional și construit pe aceeași logică de solidaritate națională aplicată anterior altor regiuni agricole ale României.

AAC cere și un sistem permanent de protecție împotriva riscurilor climatice

Dincolo de gestionarea imediată a crizei, organizația atrage atenția că situația actuală demonstrează nevoia unui instrument național, funcțional și predictibil de gestionare integrată a riscurilor agricole.

AAC solicită ca sumele corespunzătoare procentului de 3% reținut din plățile directe PAC să stea la baza unui mecanism real de protecție, în condițiile în care intervenția DR-32 rămâne incertă.

În același timp, organizația consideră necesară lansarea intervenției DR-31 – contribuții financiare la plata primelor de asigurare.

Mesajul AAC este că despăgubirile acordate după producerea unui dezastru sunt necesare, dar nu pot reprezenta singurul răspuns al statului la riscurile climatice.

„Despăgubirile post-dezastru sunt necesare, dar nu pot înlocui un sistem permanent de protecție a fermierilor în fața riscurilor climatice.”

În acest context, AAC solicită reluarea de urgență a dialogului cu organizațiile reprezentative și prezentarea unui calendar clar pentru definitivarea, finanțarea și operaționalizarea acestor intervenții.

Solicitarea transmisă Guvernului este, în esență, una de intervenție rapidă: evaluarea oficială a pagubelor, constatarea unitară, o schemă națională de despăgubire, măsuri pentru lichiditatea fermelor, clarificări administrative, mobilizarea resurselor europene și, dacă amploarea fenomenului o justifică, analizarea condițiilor pentru declararea stării de alertă.

AAC susține că, în 2026, principiul solidarității între regiunile agricole trebuie să funcționeze și pentru fermierii din vestul României, afectați de seceta severă, iar sprijinul trebuie acordat pe baza pagubelor efectiv constatate, în condiții egale, transparente și nediscriminatorii.