Între acești doi mari parametri: producție versus calitate, în general, există o interacțiune negativă. Probabil, fermierii cunosc corelația negativă dintre producție și procentul de proteină la cereale; ea se menține negreșit și în cazul porumbului pentru siloz.
Producțiile mai mari de masă verde la hectar asigură o cantitate totală de proteină mai mare, însă cu o concentrație mai mică pe kilogramul de siloz. Faptul că se pierde dintr-o parte și se câștigă negreșit în altă parte poate fi ceva pozitiv sau negativ, în funcție de specificul fermei. Spre exemplu, în ferme în care sursa de hrană este diversificată, iar proteina atât de necesară animalelor poate să provină și din alte surse, atunci cu siguranță modul de cultivare a porumbului siloz va fi altul comparativ cu fermele în care proteina din alimentația animalelor provine aproape exclusiv din siloz.
Influența asupra indicilor de calitate a silozului
Densitatea porumbului siloz poate influența deci proteina digestibilă, la fel cum determină și conținutul în amidon, grăsimi, fibră brută (ADF – fibră detergent acidă și NDF – fibră detergent neutră) etc, deci tocmai acei indici de calitate a silozului foarte necesari în alcătuirea unei rații echilibrate pentru animalele din fermă. De asemenea, foarte important este și faptul că densitatea plantelor influențează și conținutul de substanță uscată.
ADF și NDF sunt doi parametri foarte importanți ai calității silozului, care aduc informații prețioase cu privire la valoarea energetică și digestibilitatea silozului. Proporția în NDF a rației este invers proporțională cu producția de lapte. La vacile performante, cu producții de peste 30 litri lapte pe zi, în a căror rație se introduc concentrate în cantități mari (10-12 kg), trebuie să se asigure 28-32% NDF din totalul substanței uscate ingerate, pentru buna funcționare a rumenului și prevenirea tulburărilor de metabolism. Valorile optime ale ADF și NDF sunt în mod clasic asociate cu epoca de recoltare a porumbului pentru a pregăti silozul. Recoltarea tardivă produce un siloz de proastă calitate, cu o cantitate mare de fibre greu digestibile și, deci, cu valori ale ADF-ului și NDF-ului mult prea ridicate.
“Compromisul” economic optim între productivitate și calitate
Concentrația ADF și NDF poate crește și dacă densitatea plantelor este prea mică sau prea mare. Între o densitate ridicată și una scăzută există un optim care poate garanta acumularea valorilor corespunzătoare și aducerea spre minim a caracteristicilor negative. Prin urmare, trebuie găsit “compromisul” economic dintre creșterea densității, și implicit a producției la unitatea pe suprafață, și scăderea valorii nutritive a furajului. Cele mai bune rezultate se obțin, în mod diferit de la un hibrid la altul, la densitățile recomandate de producătorul hibridului.
Desimea de semănat trebuie corelată cu fertilitatea terenului, cu input-urile asigurate de fermier, de factorii climatici, de grupa de maturitate a hibridului etc. Așa că valorile de 70.000 – 75.000 – 85.000 plante/ha sunt pur orientative, iar fermierul poate ajusta densitatea în jos sau în sus, însă trebuie să știe că tehnologia aplicată în câmp se va răsfrânge inevitabil și asupra productivității totale a fermei.
Pentru că încă de la semănat se pun bazele unui furaj de calitate, KWS Semințe, prin departamentul Product Management și reprezentanții de vânzări, poate veni cu informații și sfaturi utile fermierilor, plecând de la alegerea hibridului potrivit fermei și terminând cu recomandări în ceea ce privește tehnologia de lucru.
Nicolae LUPU
KWS Semințe – reprezentant Product Management și Agroservice – Centrul și Vestul României
Articol publicat in revista Ferma nr.7(168) 15 – 30 aprilie 2016
