Tânărul fermier arădean, proprietarul Fermei Wagner, a găsit cea mai bună soluţie pentru a face faţă provocărilor climatice, reuşind să obţină două recolte într-un an pe aceleaşi suprafeţe.

În Ferma Wagner, de la periferia Aradului, vacile sunt mulse robotizat de câteva ori pe zi, beneficiază de cele mai bune condiţii de adăpost – stau în cuşete individuale şi se odihnesc pe saltele cu memorie, iar furajul este împins la front de un robot. De altfel, furajarea reprezintă o verigă importantă pe filiera laptelui. Printr-o dietă echilibrată şi corect administrată, Virgil Andru s-a asigurat că-şi menţine animalele sănătoase, dar şi productive. Astăzi, are un efectiv de 160 de vaci, din care 70 la muls, cu o producţie medie zilnică de lapte pe cap de animal de 26 de litri.

Aport de energie

Am ajuns în ferma sa chiar în momentul în care se pregătea să-şi finalizeze silozul de secară. A avut 23 de hectare pe care s-a grăbit să le recolteze. Plantele erau încă verzi, aveau în jur de 70 cm înălţime. „Nu le lăsăm să se coacă pentru că ne dorim să facem semifân din ele. Secara o tai chiar atunci când stă să puşte burduful. O adun în brazde, după care o toc cu combina”, mi-a explicat tânărul.

Secara este o componentă nouă în raţia furajeră pe care o administrează animalelor sale. Înainte mergea pe varianta clasică, cu porumb siloz şi lucernă. „Secara vine cu un aport de energie şi un pic de proteină. Poţi substitui cu ea într-o anumită măsură şi o parte din siloz. Plus că poţi face cultură dublă cu secara. Eu acum, pe suprafaţa pe care am recoltat-o, intru cu semănătoarea no-tillage fără să mai prelucrez terenul şi semănăm sorg, o cultură frate cu porumbul, dar mult mai rezistentă la secetă”, a ţinut să menţioneze Virgil Andru.

Într-un an secetos, poţi să recoltezi doar 25 de tone masă verde la porumb, ceea ce este extrem de puţin. Pe când la sorg scoţi 30 de tone şi în cele mai grele condiţii de secetă. – VIRGIL ANDRU, Tânăr fermier arădean, proprietar Ferma Wagner

Combinaţia perfectă

Ecuaţia e simplă. După ce a obţinut o medie de 30 de tone la hectar la secară, dacă reuşeşte să mai recolteze încă 40-50 tone de sorg, ar putea scoate în final până în 80 de tone de masă verde pe hectar, ceea ce i-ar fi foarte greu să realizeze la porumb în condiţiile climatice actuale.

Sorg cultivă de trei ani şi s-a convins până acum de beneficiile acestei culturi, care din punct de vedere nutriţional se apropie de porumb. „Chiar dacă nu are o producţie la fel de consistentă, marele câştig este rezistenţa sa la secetă. Într-un an secetos, poţi să recoltezi doar 25 de tone masă verde la porumb, ceea ce este extrem de puţin. Pe când la sorg scoţi 30 de tone şi în cele mai grele condiţii de secetă. Dar dacă mai adun şi cele 30 de tone de secară, automat ajung la 60 de tone pe aceeaşi suprafaţă. Altfel, într-un an de excepţie, poţi recolta şi 60 de tone la sorg”, a constatat medicul veterinar.

Condiţii de furajare

Furajarea în grajdul principal se face în mod diferenţiat. Vacile aflate în lactaţie primesc un amestec de semifân de secară cu semifân de lucernă cu siloz de porumb şi cereale măcinate, în timp ce junincile consumă cam acelaşi tip de furaj, doar că în proporţii diferite. „Vacile la muls mai primesc şi ceva paie pentru că le ajută să rumege mai bine. Dacă e prea tocată raţia, ele nu rumegă aşa cum ar trebui, din punctul meu de vedere”, consideră Virgil. În opinia sa, cea mai bună opţiune la secară este să o faci semifân, pentru că vei câştiga timp. „Eu după recoltat imediat intru cu vidanja să aplic purin de vacă şi apoi bag sămânţa de sorg. Tatăl meu făcea no-till din 1995. Văzuse cum funcţionează această tehnologie în America. Dar pe parcurs a observat că nu se pretează chiar în fiecare an”, a precizat tânărul arădean.

Un al doilea robot de muls la orizont

După ce a recunoscut la un moment dat că cea mai bună decizie pe care a luat-o din postura de proprietar şi administrator al Fermei Wagner a fost trecerea la mulsul robotizat, astăzi Virgil Andru se gândeşte să-şi mai achiziţioneze un robot de muls. Nu de alta, dar cu greu face faţă situaţiei din prezent. „Mai am un grajd în care l-aş putea instala. Probabil voi mulge separat Bălţatele de Holstein, dar atunci şi reţeta furajeră va fi diferită. Vreau să ajung măcar la o producţie medie zilnică individuală de 35 de litri pe Holstein”, a indicat acesta.

Astăzi, cea mai productivă vacă din ferma sa dă 60 de litri pe zi. Un exemplar Holstein aflat la a cincea lactaţie. Până la sfârşitul anului speră să instaleze al doilea robot. Până atunci, nu-i rămâne decât să forţeze mai repede înţărcările, la şase, cinci, poate chiar patru luni. Să scoată vacile gestante de la robot ca să facă loc junincilor.

Accesul în supermarket, doar o iluzie

Cât priveşte valorificarea producţiei, Virgil procesează între 600 şi 700 de litri pe zi, iar o cantitate importantă de lapte o vinde prin reţeaua de dozatoare amplasate în Arad. Ţinta sa este să ajungă la cel puţin o mie de litri de lapte pe zi procesat. „Avem capacitatea de producţie, mai trebuie doar să ne îmbunătăţim distribuţia şi să găsim mai multe magazine cu care să colaborăm”, a subliniat arădeanul. În momentul în care a ales să facă procesare, acesta a optat pentru produse premium şi ambalaje de calitate, ceea ce evident i-a încărcat foarte mult costurile. A mers pe această cale pentru că obiectivul său era ca produsele etichetate cu Ferma Wagner să ajungă în supermarket. După mai multe tentative, toate eşuate, tânărul fermier a renunţat, cel puţin pentru moment, la această ambiţie personală şi e dispus să facă unele compromisuri în ceea ce priveşte strategia de marketing.

A DAT STICLA PE PLASTIC

„Am renunţat momentan la acidofile din cauza costurilor foarte mari cu ambalajele de sticlă. Ar fi trebuit să scumpim produsele pentru a ne menţine calitatea şi rentabilitatea. Inclusiv din punct de vedere logistic era o provocare, în condiţiile în care conţinutul avea 250 de grame şi ambalajul 124 de grame. Şi mai este un aspect, consumatorul nu cred că este deocamdată pregătit să scoată ceva în plus din buzunar pentru produse de calitate premium”, a observat Virgil. Soluţia pentru el ar fi ca pe viitor iaurturile să le ambaleze în sticle din material de plastic. „Nu m-ar mira să ajung să vând mai bine iaurtul în sticlă de plastic pentru că ne vom putea adresa unui altfel de public. Ne gândim să ne promovăm produsele inclusiv în mediul rural”, ne-a mărturisit Virgil. Decizia este deja luată şi în prezent se lucrează la noua linie de ambalare.