În ultima perioadă, rățișoara porumbului (Tanymecus dilaticollis) a fost pe buzele tuturor (fermieri, cercetători, autorități etc). După acordarea derogării pentru tratamentele la sămânță, lucrurile s-au mai liniștit. Însă, cu o derogare insecta nu dispare, este prezentă an de an și când are ocazia, produce pagube însemnate culturilor de porumb și de floarea-soarelui aflate în primele faze de vegetație. Un alt grup de insecte din categoria dăunătorilor de sol a fost, poate pe nedrept, într-un con de umbră și anume, viermii sârmă (Agriotes spp.).
Viermii sârmă distrug cultura încă din stadiul de sămânță
În țara noastră îi întâlnim mai ales în zonele unde se găsesc soluri mai umede și grele (podzoluri, lacoviști, lunci ale râurilor etc). În zonele de favorabilitate, dacă avem o vreme mai răcoroasă și cu precipitații, pagubele de recoltă produse de viermii sârmă pot fi ridicate, chiar totale. În general, aceste insecte sunt mai mult „invizibile” ochiului uman. Adultul apare în natură primăvara, când temperatura depășește 15oC. Aceștia duc, în general, o viață nocturnă, foarte rar diurnă, hrănindu-se cu nectarul și polenul inflorescențelor plantelor umbelifere. Neproducând daune culturilor agricole, adulții acestei specii sunt trecuți cu vederea.
Larvele, denumite și „viermii sârmă” sunt cele care produc daune însemnate culturilor agricole. Atacul se poate produce la semințe, după semănat, caz în care larvele rod embrionul, pătrund în endosperm, lăsând intact numai tegumentul. În acest caz, cultura prezintă vetre de atac sub forma unor goluri mai mici sau mai mari. Pentru a pune corect diagnosticul, acolo unde există goluri de cultură (plante nerăsărite) trebuie săpat până la adâncimea de însămânțare, după care se examinează semințele găsite, pentru a constata sau nu prezența atacului (foto 1 și 2).
Ulterior, când plantele sunt în curs de răsărire, larvele atacă boabele în curs de germinare, pe care le distrug. Într-o fază mai avansată de vegetație, viermii sârmă pot ataca plantele răsărite, în zona coletului sau în zona de ramificare a rădăcinilor. Ca simptome exterioare de atac, la început frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, apoi întreaga plantă se usucă, începând de la vârf. Atacul se poate manifesta și când plantele de cultură se află într-o fază mai avansată de vegetație. În acest caz, ele nu sunt distruse, dar prezintă o vegetație mai întârziată, fiind mai mici decât plantele normale.
În anumite condiții, semănatul la adâncime favorizează atacul
Pentru entomologi, viermii sârmă sunt interesanți mai ales datorită ciclului lor biologic. Spre deosebire de alte specii de insecte dăunătoare, care au una sau mai multe generații pe an, viermii sârmă prezintă o generație la 4-5 ani! Iernează în sol ca larve aflate la diferite vârste sau ca adulți (în lojele pupale). Întreaga dezvoltare a larvelor are loc în sol. Pe parcursul dezvoltării lor, larvele execută migrații atât pe verticală, cât și pe orizontala solului. Aceste mișcări ale larvelor sunt strâns legate de condițiile de temperatură și mai ales de umiditatea solului, cât și de cantitatea de hrană existentă. Dacă este secetă, larvele coboară în sol, spre zone unde umezeala este mai mare. În schimb dacă plouă, larvele se deplasează spre suprafața solului, unde se găsesc plantele agricole și/sau horticole.
Unii fermieri au tendința de a semăna culturile la adâncime mai mare, motiv pentru care, în multe cazuri, plantele pot răsări cu întârziere. Dacă umiditatea solului este mai mare, iar plantele semănate la adâncime răsar mai lent, tocmai am creat condițiile favorabile pentru ca viermii sârmă să distrugă culturile.
O altă caracteristică a viermilor sârmă este polifagia accentuată. Larvele se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor din familii botanice diferite (cereale, plante care alcătuiesc pajiștile, plantele tuberculifere etc). Dintre cereale, porumbul este cel mai atacat de viermii sârmă, mai ales când plantele se află în primele faze de vegetație (sau răsărit). De asemenea, dăunătorul poate produce pagube însemnate florii-soarelui.
Pragul economic de dăunare variază, atât în funcție de condițiile climatice din primăvară cât și de cultură. De exemplu, la cultura porumbului, dacă primăvara este rece și umedă, iar plantele au fost semănate la o adâncime mai mare și o singură larvă pe metru pătrat poate produce pagube importante.
Dăunător invizibil, atac greu de determinat
Având în vedere că nu prea putem observa acest dăunător, este dificil de apreciat cum va fi atacul într-o anumită solă, la o anumită cultură de porumb sau de floarea-soarelui. Poate cunoscând istoricul atacului în sola respectivă din anii anteriori, dar modul de dăunare este în strânsă legătură și cu condițiile climatice. Este recomandat să facem sondaje pentru estimarea populațiilor. Metoda e costisitoare, implică forță mare de muncă și mai ales mult timp. Prin urmare, pentru reușita unei culturi de primăvară, amplasată în zonele de favorabilitate ale viermilor sârmă, trebuie să respectăm câteva metode de prevenire și de combatere a atacului acestor dăunători.
Prevenire prin metode agrotehnice
Se recomandă evitarea cultivării plantelor prășitoare după cele neprășitoare. În practică, trebuie să recunoaștem, această metodă este greu de aplicat, având în vedere numărul restrâns de culturi din zilele noastre. Se mai recomandă aplicarea îngrășămintelor în dozele recomandate pentru fiecare tip de sol în parte (sau în urma rezultatelor cartării agrochimice). Este indicată și aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide. Din păcate, nu toți fermierii aplică o fertilizare ca la carte și nu mulți sunt cei care fac cartări agrochimice. Cauza este în primul rând cea financiară. În tehnologiile clasice se recomandă efectuarea arăturilor de vară sau de toamnă pentru limitarea populațiilor acestui dăunător. Recomandarea privind includerea în asolament de plante mai puțin atacate de viermii sârmă, cum ar fi mazărea, fasolea, lintea, bobul, coriandrul sau inul nu prea mai poate fi urmată, din cauza faptului că acest sortiment de culturi a devenit cvasi-inexistent în zilele noastre.
Combaterea chimică prin efectuarea tratamentelor la sămânță este metoda prin care putem limita populațiile acestui dăunător și, de asemenea, să protejăm tinerele plante de porumb și de floarea-soarelui în primele faze de vegetație împotriva atacului viermilor sârmă. Trebuie să menționez că în țara noastră, cercetări ample privind combaterea viermilor sârmă se desfășoară la SCDA Albota, coordonate de Georgeta Trașcă, și la SCDA Secuieni (Trotuș Elena și colab).
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 – 14 aprilie 2016
