Noi vă propunem să alegeţi căpşunul. Iată care sunt paşii de început pentru o plantaţie reuşită?
Cu toţi suntem de acord că vremea este foarte capricioasă şi a devenit un factor-problemă, iar căpşunul, deşi este o cultură accesibilă şi relativ uşor de întreţinut, nu scapă neafectat de aceste schimbări şi presiuni ale vremii.
În primul rând, ca specialist conştientizez că în ultimii ani au apărut o mulţime de soiuri noi, fiecare cu fişa lui tehnică, având calităţile şi necesităţile lui, foarte diferite de la un soi la altul. În plus, literatura de specialitate nu mai prea este de actualitate, iar informaţiile din mediul internetului sunt foarte vaste şi de foarte multe ori eronate. Din start trag un semnal de alarmă: pentru a reuşi, trebuie să stăpânim foarte bine tehnologia de bază a culturii, pentru a evita greşelile care ar putea compromite plantaţia. În principiu, e uşor să sugerezi o soluţie rapidă când nu cunoşti mai multe informaţii despre o problemă, când nu înţelegi cauzele producerii ei sau cât de mare şi de complexă este aceasta. Pentru asta avem nevoie de ajutorul celor care ştiu să selecteze informaţia potrivită pentru noi şi să o combine cu practica. Sunt convinsă că în acest domeniu, accesul la o informaţie corectă ne poate ajuta să manageriem mai uşor provocările care vin odată cu succesul unei culturi.
De unde începem?
Ca producători, ne aşteptăm ca fructele noastre de căpşuni să fie perfect uniforme şi cât mai mari, dar să aibă un gust cât mai dulce şi învăluit de aroma unică şi specifică soiului ales. Ca să putem atinge acest ţel, trebuie să ne asigurăm că plantele sunt sănătoase. Considerăm că plantele sunt sănătoase atunci când se dezvoltă într-un mediu ferit de boli şi de dăunători şi au un conţinut ridicat de minerale şi de zaharuri, precum glucoza şi fructoza. Un nivel optim de minerale şi de nutrienţi ajută planta să funcţioneze la capacitate maximă şi să formeze zaharuri, aminoacizi şi proteine. Aceşti compuşi vor ajuta planta să-şi creeze un sistem imunitar cât mai puternic împotriva bolilor, iar pereţii celulari să reziste împotriva atacurilor insectelor dăunătoare. Pornind de la înţelegerea acestui mecanism, vom şti de ce e important să respectăm fiecare pas din tehnologia de înfiinţare a unei culturi de căpşuni, pentru a evita ca mai târziu să investim suplimentar în soluţii de combare, acţiuni care ar fi putut fi prevenite.
Eşti căpşunar debutant? Ai grijă cum alegi terenul!
Cei care sunt la început în domeniu şi doresc să înfiinţeze o cultură de căpşuni, trebuie să fie atenţi la alegerea terenului optim pentru această cultură.
Căpşunul preferă, în general, solurile cu textură mijlocie, lutoase, luto-nisipoase, permeabile şi cu o bună capacitate de reţinere a apei, evitând zonele în care se formează crustă după ploi (luncile râurilor, cernoziomuri, soluri cenuşii sau brun-roşcate de pădure). pH-ul solului e indicat să fie cuprins între 5,5 şi 6,5, cu o reacţie slab acidă sau neutră.
Ar fi de preferat ca terenul pentru căpşun să fie plan (fără denivelări) sau cu zone unde bălteşte apa. De asemenea, trebuie să fie bine lucrat înainte de înfiinţarea culturii, bine mărunţit, fertil, afânat, reavăn pe o adâncime de minim 20 cm, pentru cultura clasică la sol pe paie, sau peste 35 până la 45 cm, pentru cultura pe folie de mulcire.
Greşeala majoră pe care o fac mulţi începători
Căpşunul este o plantă cu sistem radicular relativ superficial, este pretenţios la însuşirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivării căpşunului trebuie să-l îmbogăţească în substanţe nutritive şi să nu facă parte dintre speciile care pot prezenta boli şi dăunători comuni cu căpşunul, cum ar fi usturoi, cartof, ceapă, castraveţi, tomate, vinete, ardei, deoarece aceste culturi contribuie la apariţia nematozilor (viermi din sol) şi servesc drept gazdă intermediară pentru aceşti dăunători.
Şi cea mai frecventă greşeală şi un factor important: NU se plantează căpşun după căpşun pe aceeaşi suprafaţă de teren, numai după o perioadă de minim de 3 ani de repaus. Solurile sunt epuizate şi infestate de boli şi dăunători.
Cercetările din marile centre din California au demonstrat în ultimii ani că este benefic să schimbăm chiar soiurile folosite o dată la câţiva ani, pentru a evita ca agenţii patogeni să se adapteze treptat şi sistemul imunitar al plantei să cedeze.
Alle ORLAIE
LA CE TREBUIE SĂ FIM ATENTI ÎN CULTURILE EXISTENTE?
În culturile deja înfiinţate, una dintre lucrările omise primăvara, trecând direct la curăţarea frunzelor, este intervenţia în caz de descălţare a plantelor. Fenomenul constă în dezvelirea unei părţi a sistemului radicular, produsă prin sfărâmarea şi deplasarea pământului de pe rădăcini, din cauza alternării îngheţului cu dezgheţul la suprafaţa solului. Dacă nu intervenim, plantele rămân cu rădăcina afară, se deshidratează şi se usucă.
Articol publicat în revista Ferma nr. 5/254 (ediţia 15-31 martie 2020)
