Dacă am ajuns în grajd cu 10 minute înainte de furajare sau chiar în timpul curăţării ieslei atunci este bine. Dacă nu, atunci este timpul să avem această discuţie.

Subnutriţia vacilor de lapte este o eroare managerială serioasă pentru crescător. Orice decizie luată sau acţiune efectuată care scade consumul de substanţă uscată se traduce în pierderi de producţie de lapte.

În cazul întreţinerii libere trebuie verificate toate locurile în care vacile primesc sau au acces la furaje. În întreţinerea legată trebuie verificată ieslea aflată în faţa vacilor. Verificarea zilnică a ieslei de către crescător este o practică bună pentru a reduce costurile producerii laptelui. De aceea aş dori să propun o modalitate de evaluare a tehnicii şi organizării furajării prin acordarea de note.

Un moment prielnic pentru controlul ieslei este la o oră înainte de administrarea următorului tain de furaje. Acest lucru este valabil atât în cazul în care vacile sunt furajate o dată pe zi sau în mai multe tainuri. Sistemul propus este prezentat în chenarul alăturat.

Nota 0 sau 1 indică un efectiv de vaci subnutrit. Crescătorii americani de vaci de lapte definesc acest lucru ca pe o boală numită bare bunk disease (boala ieslei goale). În acest caz trebuie revizuite raţiile pentru a atinge un consum maxim de substanţă uscată. Atunci când vacile „curăţă” şi ultimele 5 procente de furaj din iesle există unele vaci, dacă nu toate, care nu au consumat furaje la capacitatea lor maximă de ingestie.

Atunci când se ajunge la ultimele 5% din raţie adesea există resturi de furaj mai puţin palatabil, deteriorat sau de slabă calitate. De obicei vacile sortează acest material din raţie şi când hrănirea este abundentă, vor lăsa neconsumate aceste părţi de furaj. Atunci când vacile vor fi forţate să le consume vom avea impresia că ele sunt flămânde.

Nota 0 – nu există furaj
Nota 1 – rare rămăşite de furaj (mai puţin de 5% din raţia administrată)
Nota 2 – furaj rămas în strat foarte subţire pe fundul ieslei (5-10% din raţia administrată)
Nota 3 – un strat de furaj de 5-7 cm rămas în iesle (cca. 25% din raţia administrată)
Nota 4 – un strat de furaj de peste 7 cm rămas în iesle (cca. 50% din raţia administrată)
Nota 5 – furaj neatins

În acest caz, raţia trebuie crescută cu cca 5% sau mai mult până când în urma evaluării ieslei se atinge nota 2. Atunci când pentru a ajunge la nota 2 trebuie să se suplimenteze raţia cu mai mult de 5% trebuie verificată substanţa uscată a furajului şi modul de întocmire a raţiei.
Nota 2 este ideală în hrănirea vacilor de lapte atâta timp cât această notă este acordată ieslei cu 0,5-1 ore înainte de tainul următor.

Nota 3 indică o suprafurajare. În acest caz, ieslea trebuie golită şi curăţată şi raţia redusă cu cca 5%. De asemenea, este indicat să se verifice natura şi substanţa uscată a furajului, precum şi modul de alcătuire a raţiei. Adesea cauza unor cantităţi mai mari de rămăşiţe din iesle este furajul alterat sau mucegăit sau amestecarea necorespunzătoare a ingredientelor în cazul amestecului furajer unic.
Nota 4 sau 5 indică probleme serioase în furajare. Trebuie apelat la un nutriţionist sau medic veterinar, găsite problemele şi rezolvate.

Trebuie ţinut cont că vremea nefavorabilă sau alte perturbări care modifică programul zilnic cu care sunt obişnuite vacile pot afecta consumul de substanţă uscată şi pot conduce la fluctuaţii. De aceea facem apel la folosirea simţului practic, realismului, atunci când se controlează ieslea.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004