Ediţia din acest an a Conferinţei a marcat 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Bioterra şi a avut ca temă: „Agricultura ecologică din România – la 10 ani de la aderarea la UE”.
Cornel Cătoi, rectorul USAMV Cluj-Napoca, a subliniat buna colaborare dintre Asociaţia Bioterra şi USAMV Cluj-Napoca, începută în urmă cu 15 ani, iar deputatul Ioan Dîrzu, vicepreşedinte al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, a apreciat longevitatea Asociaţiei Bioterra. Ion Toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică din România (FNAER), a opinat că Asociaţia este cel mai reprezentativ for al agricultorilor ecologişti din ţara noastră.

Printre participanţi s-au numărat şi personalităţi din afara ţări, precum Nune Sarukhanian, preşedinte al Asociaţiei „Green Lane” – Armenia. Iar salutul agricultorilor ecologişti din Moldova de peste Prut a venit prin vocea lui Iurie Senic de la Asociaţia „Uniagroprotect”. Ultimul cuvânt de salut a fost adresat de Gábor Solti din Ungaria.
Silvia Hicea a rememorat activitatea Asociaţiei în cei 20 de ani puşi în slujba agriculturii ecologice din România, apoi au urmat prezentările tematice de specialitate.
La finalul întâlnirii, Miklós Nagy – preşedintele Asociaţiei Bioterra, a apreciat efortul fermierilor care practică agricultura ecologică de a rezista pe piaţă, în ciuda tuturor neajunsurilor.

Imre ALBERT
Director executiv Asociaţia Bioterra

NEAJUNSURULE UNUI SISTEM AGRICOL AFLAT PE VAL
În ultima parte a Conferinţei microfonul a aparţinut, pentru aproximativ două ore, tuturor celor care au dorit să expună în plen din experienţa, ideile şi propunerile lor. Printre fermierii care au luat cuvântul s-au numărat şi Aurel Petruş, din judeţul Călăraşi şi Böndi Ştefan, din Târgu Mureş.
Fermierii prezenţi s-au plâns de relaţia proastă cu APIA şi de preţurile foarte mici pe care le obţin pentru produsele lor, unii menţionând că nu există nici o diferenţă de preţ faţă de produsele convenţionale de pe piaţă, cel puţin în România.
De asemenea, s-au mai plâns de birocraţia excesivă, de faptul că legislaţia pentru agricultura ecologică este mai strictă în România decât în celelalte state membre. De exemplu: la noi este obligatorie obţinerea Certificatului de tranzacţie în vederea vânzării de produse în afara graniţelor, dar în alte state membre ale UE nu). Statul nu încurajează consumul acestei categorii de produse, cum se întâmplă în UE, unde legislaţia achiziţiilor publice prevede, pentru produsele destinate consumului şcolarilor, de exemplu, obligativitarea ca un procent din acestea (între 10-25%, în funcţie de ţară) să fie produse ecologice.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-31 decembrie 2017)