Documentul care atestă formarea profesională, pentru a putea accede la programe, trebuie să fie un certificat de calificare emis de un furnizor de formare profesională a adulților recunoscut de Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) sau un certificat de competențe eliberat de un centru de evaluare și certificare a competențelor profesionale autorizat de ANC. O parte a pregătirii profesionale o reprezintă cunoașterea și respectarea cerințelor de bunăstare la ovine și caprine.
Baza legală și teoretică privind bunăstarea și protecția animalelor o reprezintă Legea nr. 205/2004, precum și Ordinul ANSVSA nr. 75/2005 cu privire la Norma sanitară veterinară de protecție a animalelor de fermă.
Reguli de inspecție și observație a animalelor
Crescătorii trebuie sa cunoască următoarele procese:
– în timpul administrării furajelor și al consumului de hrană, pentru a observa interesul și apetitul pentru furajele administrate; în paralel cu analiza comportamentului alimentar se va observa și comportamentul de adăpare;
– în timpul odihnei, pentru a observa procesul de rumegare; prezența rumegării este unul din cele mai importante elemente de semnalare a bunăstării la caprine și ovine;
– primăvara cu ocazia începerii pășunatului, se verifică individual starea de întreținere, starea de sănătate, conformația și integritatea membrelor și copitelor;
– săptămânal, caprele sunt examinate ecto-parazitologic prin răsfirarea firelor de păr de pe ceafă, gât, linia superioară a corpului în vederea depistării păduchilor și a altor ectoparaziți;
– zilnic, în timpul pășunatului, ciobanul examinează modul de pășunare al oilor, integritatea și compactitatea cârdului, animalele bolnave sau bătrâne având tendința de a rămâne mai la urmă;
– la începutul toamnei, cu ocazia scoaterii reformelor și pregătirii grupelor de montă;
– zilnic, în perioada de montă sau de însămânțare, pentru observarea femelelor în călduri și pentru supravegherea procesului de montă;
– cu o lună înainte de fătare sunt examinate oile gestante, când se iau și măsuri de furajare suplimentară cu concentrate;
– zilnic, în perioada de fătări; se examinează oile fătate și mieii, pentru a observa evoluția post partum, atât a oii fătate cât și a mielului;
– zilnic în perioada de muls.
Adăpostire, cazare și îngrijire
– saivanele de oi se amplasează pe locuri mai înalte, ferite de apa sau torentele de pe versanți; de asemenea, locul de amplasament al saivanelor ca și spațiul de mișcare pentru animale din jurul saivanelor sau târlei nu trebuie să permită reținerea și băltirea apei;
– adăposturile ovinelor (saivanele) se construiesc, de regulă, cu pereți din material lemnos pe o pardoseală de beton sau argilă bătută;
– amenajarea interioară se face cu ajutorul pereților mobili din scândură ușoară și finisată, cu interspații de 6-8 cm și posibilități speciale de fixare care să permită remodelări atât în zona de fătare, cât și în zona mielarului;
– ieslele și jgheaburile de concentrate se confecționează din tablă galvanizată sau din material lemnos uscat și finisat care să nu agațe fibrele de lână sau să rănească pielea animalelor;
– sunt complet interzise resturile de lemn sau de metal, capetele de scânduri netăiate care incomodează sau rănesc animalele în timpul mișcării; sunt interzise prezența în pereți, jgheaburi, uși etc. a cuielor în relief, a sârmelor sau leațurilor fisurate în care se poate agăța lâna sau care pot răni corpul animalelor;
– în saivane se amenajează în perioada fătărilor cca. 20% din spațiu cu boxe individuale pentru fătare și pentru îngrijirea mieilor, necesare în cazul primiparelor, oilor bătrâne și a oilor cu fătări gemelare;
– țarcul de fătare trebuie să asigure o suprafață de cel puțin 1,4 mp/oaie;
– în cazul oilor sterpe se asigură o suprafață de 1 mp/oaie;
– suprafața alocată oilor gestante este de 1,2 mp/oaie;
– în țarcurile pentru miei (mielare) suprafața asigurată este de: 0,2 – 0,3 mp/miel înaintea înțărcării și 0,5 – 0,7 mp/miel înțărcat;
– în total, per oaie adăpostită se va sigura o suprafață de 2,5 mp, adică suma suprafețelor ce trebuie alocate per oaie + miel + necesar suprafață din creșă + spațiu de circulație;
– în saivanele închise, volumul de aer pentru o oaie cu miel trebuie să fie de 7-10 mc, iar la tineret 3-4 mc;
– concentrația maximă admisă de noxe este: bioxid de carbon 3‰ (3000 ppm), amoniac 0,026‰ (26 ppm), hidrogen sulfurat 0,01‰ (10 ppm);
– suprafața vitrată să reprezinte cca. 5-6% din suprafața pardoselii;
– iluminarea artificială în regim de supraveghere să asigure 5-6 W/mp; iar în cazul unor lucrări zootehnice de interior 10 W/mp;
– în cazul caprinelor, prizele, tubulatura de alimentare sau orice cablu de plastic sau cauciuc, pentru a nu fi roase, trebuie astfel construite sau amplasate pentru ca animalele să nu ajungă nici în postura de înălțare prin ridicarea trenului anterior sau de salt;
– tot la caprine, parapetul ferestrelor trebuie să aibă înălțimea de cel puțin 1,7 m pentru a face imposibil saltul de ieșire (rănire), iar ușile să fie închise prin mecanisme de închidere în trei mișcări;
– în timpul fătării și în țarcurile mieilor și iezilor se asigură așternut abundent uscat și curat (0,4 kg paie/mp/zi), care se completează periodic pentru neutralizarea dejecțiilor;
– cel puțin o dată pe an, saivanul trebuie curățat de gunoiul acumulat; acesta se depozitează în platforma de gunoi, după care se execută dezinfecția saivanului și a incintelor, urmată obligatoriu de păstrarea unei perioade de repaus sanitar între populări de cca. 8-10 zile;
– la începutul verii, ovinele și caprinele se tund cu scopul eficientizării funcției de termoreglare și adaptare la temperaturile ridicate ale sezonului cald;
– la intrarea în stabulație se execută obligatoriu, în scop preventiv, îmbăierea sau tratamentul antiscabios;
– în scop profilactic și curativ, este necesară existența unui padoc de tratament a pododermatitelor prevăzut cu pardoseală impermeabilizată sau cu tăvi metalice pentru a reține soluțiile dezinfectante;
– în timpul pășunatului, animalele vor fi protejate contra prădătorilor naturali și a oricăror intemperii naturale, dezastre, incendii etc.
Hrănire și adăpare
– este obligatoriu ca toate animalele să fie hrănite conform normelor raționale și igienice de alimentație;
– este interzisă hrănirea animalelor cu furaje mâloase, alterate sau mucegăite;
– administrarea furajelor de volum se va face din iesle confecționată în forma literei „V” din stinghii finisate, fără cuie sau sârme în relief și amplasate la distanța de 0,5 m de sol pentru ovine și la cca. 1 m pentru caprine;
– în momentele foarte călduroase ale zilelor de vară, este interzis pășunatul oilor și caprelor, aceste se vor proteja de efectele radiației solare directe sub umbrare sau în liziera pădurilor;
– se va evita pășunatul pe zonele joase cu tendințe de acumulare a apelor, chiar după retragerea acestora, deoarece pot prezenta riscul de infestare cu paraziți;
– se va evita pășunatul lucernierelor și trifoiștilor, mai cu seamă când plantele sunt umede, cu rouă sau cu brumă;
– apa se va asigura la discreție în adăpători automate sau jgheaburi cu nivel constant, calculând 25 – 30 de oi sau capre pe adăpătoare, iar în cazul jgheaburilor se calculează 10 cm lungime de jgheab pentru fiecare animal;
– în cazul caprelor, obligatoriu, adăpătorile trebuie protejate cu grilaj metalic pentru a nu deteriora componentele de plastic sau cauciuc;
– adăpătorile se vor situa la o înălțime mai mare decât înălțimea la crupă a oilor, pentru a fi ferite de murdărirea prin defecare, iar zilnic se vor curăța și împrospăta cu apă.
Acțiuni zootehnice și sanitare veterinare:
– individualizarea mieilor se face prin crotaliere în primele 48 ore de la fătare și prin tatuaj, la înțărcare, în cazul ovinelor cuprinse în controlul originii și producțiilor (COP);
– este interzisă orice acțiune de marcare sau individualizare prin crestarea urechilor, dangalizare cu fier înroșit etc., care produc durere intensă și mutilarea pe viață a animalelor;
– obligatoriu, de două ori pe an, se execută, cu scop profilactic, tratamentul contra pododermatitei (șchiopul oilor) și tratamentele de deparazitare.
CERINȚE CU PRIVIRE LA PERSONALUL ANGAJAT
– numărul de caprine sau ovine repartizate pentru îngrijire unei persoane trebuie să corespundă normelor de igienă și de securitate a muncii și de protecție a animalelor de fermă;
– îngrijitorii trebuie să aibă experiența necesară pentru desfășurarea activităților de hrănire, îngrijire și observare a animalelor; cei care nu au experiența necesară vor fi instruiți de persoane competente pentru desfășurarea activităților specifice;
– îngrijitorii trebuie să folosească pentru conducerea și paza turmei de caprine sau ovine câini dresați, neagresivi, pentru a nu stresa animalele;
– un cioban trebuie să cunoască rasele de caprine și ovine, să cunoască particularitățile de constituție, culoare și conformație corporală care să-i permită recunoașterea în orice moment a animalelor bolnave din turmă, dar și lipsa unui animal sau a unor animale din cârdul pe care îl îngrijește;
– este importantă cunoașterea și recunoașterea animalelor după locul ierarhic ocupat în cadrul turmei, în special la caprine;
– trebuie să cunoască formele de dresaj și modul de comunicare cu turma de oi; oile dresate sau „ciobănite” au încredere în ciobanul îngrijitor, căruia îi ascultă comenzile de deplasare ordonată pe drum, pe rampa de îmbarcare-debarcare, la pășunat, muls, adăpat etc.
Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 – 1-31 iulie 2016)
