Locul în care sunt cazaţi viţeii, dar mai ales aşternutul utilizat au efecte majore asupra stării de sănătate şi a performanţelor viţeilor. Folosirea aşternutului pentru viţei asigură confort, reduce riscul îmbolnăvirilor şi reduce stresul.

Până în prezent cercetărorii nu au reuşit să răspundă la întrebarea „cât de mult influenţează materialul aşternutului creşterea viţeilor?”. Desigur că cerinţele pentru cazarea viţeilor diferă foarte mult de la o zonă geografică la alta.

De exemplu, cerinţele pentru cazare sunt diferite în Moldova faţă de Banat. Cu toate acestea, experienţa dobândită până în prezent în creşterea viţeilor mă face să afirm cu toată responsabilitatea că utilizarea cuştilor este soluţia optimă de cazare pentru viţelele de reproducţie, în toate regiunile din ţara noastră. Nu acelaşi lucru se poate spune despre aşternutul pe care îl utilizăm în cuşcă.

Recent am citit un studiu publicat de cercetătorii de la Universitatea din Arkansas, SUA (Journal of Dairy Science, 2004, vol. 87, nr. 11, p. 3736-3745) în care s-au comparat cinci tipuri de aşternut utilizate în creşterea viţeilor. Mi s-a părut interesant ca şi fermierii români să afle rezultatele acestui studiu, deşi unele materiale utilizate nu sunt la îndemâna crescătorului român.

Tipuri de aşternut utilizate

S-au utilizat 60 de viţei de rasă Holstein, care au fost cazaţi în boxe individuale pe pardoseală de pământ. Peste pardoseală s-a presărat un strat de praf de var după care s-a aşternut un strat de 5 cm de material experimental. Cele cinci tipuri de aşternut utilizate au fost:

1.    Nisip de râu cu densitatea de 1352 kg/m3
2.    Praf de granit cu densitatea de 1605 kg/m3
3.    Coji de orez cu densitatea de 92,9 kg/m3
4.    Paie de grâu cu densitatea de 67,9 kg/m3
5.    Talaş de lemn cu densitatea de 139,4 kg/m3

Imediat după naştere, viţeii au fost vaccinaţi, li s-au administrat colostru şi apoi au fost introduşi randomizat într-unul din cele 5 tipuri de boxe. Au fost furajaţi cu un substituent de lapte cu 20% PB şi 20% GB, în cantitate de 4 litri/zi. Viţeii au primit furajul de tip calf starter şi apa la discreţie încă din prima zi. Înţărcarea s-a făcut la vârsta de 6 săptămâni, timp în care nu s-a îndepărtat nici aşternutul.

Ce s-a întâmplat în experiment?

Rezultatele acestui experiment sunt prezentate în tabel. Numărul de zile de diaree a variat foarte mult în funcţie de vârsta viţeilor şi tipul de aşternut. Viţeii cazaţi pe praf de granit au avut cele mai multe zile de diaree (4) comparativ cu ceilalţi viţei. Viţeii cazaţi pe coji de orez, praf de granit şi nisip au avut fecalele cele mai fluide comparativ cu viţeii cazaţi pe paie şi talaş.

Ca aspect, viţeii cazaţi pe nisip au fost cei mai uzi, iar cei cazaţi pe praf de granit au fost cei mai murdari. Cojile de orez au avut tendinţa de a se lipi de corpul viţeilor, motiv pentru care aceştia au petrecut foarte mult timp să se cureţe.

Nu s-au constatat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte consumul de substituent de lapte, consumul de calf starter, rata de creştere şi consumul specific. Nici indicii sanguini măsuraţi (cortisolul şi α1-acid glicoproteina) nu au indicat ca unul dintre materialele de aşternut să exercite un stres asupra viţeilor. Aceasta înseamnă că viţeii au fost în măsură să se adapteze la orice material de aşternut.

Performanţa viţeilor cazaţi pe diferite tipuri de aşternut

*Fluiditatea s-a determinat cu ajutorul unei scale de la 1 = normal la 4 = apos

Ca aşternut, nisipul şi praful de granit au fost mai uscate, dar au avut cea mai mică capacitate de absorbţie a umezelii. Paiele au absorbit cea mai mare cantitate de umezeală, urmate de cojile de orez şi talaş. Aşternutul din paie a fost cel mai cald, iar cel din coji de orez şi talaş intermediar. Praful de granit şi nisipul au furnizat cel mai rece aşternut.

Numărul de bacterii gram negative a crescut începând cu ziua a 14-a a experimentului în toate tipurile de aşternut, neexistând diferenţe semnificative între acestea.

Aciditatea aşternutului a scăzut pe parcursul experimentului la toate tipurile de materiale utilizate. Iniţial, materialele organice (coji, paie şi talaş) au avut o aciditate mai mare decât materialele minerale (nisip şi praf de granit).

Pe măsura utilizării lor, aciditatea aşternutului a scăzut la toate materialele folosite, probabil datorită absorbţiei amoniacului. Acest lucru a asigurat condiţii prielnice pentru creşterea bacteriilor gram negative şi a coliformilor.

Pe parcursul experimentului, cercetărorii au adăugat aşternut în boxe pentru a menţine viţeii într-un mediu uscat şi curat. Cantitatea totală de aşternut folosită în cele 6 săptămâni a fost de 239 kg de praf de granit, 220 kg de nisip, 13 kg de coji de orez, 10 kg de paie de grâu şi 22 kg de talaş.

În mod evident, cantitatea de aşternut de tip mineral a fost mai mare datorită densităţii mai mari a acestor materiale. Diferenţele dintre paie, coji şi talaş nu au fost semnificative.

De obicei cel mai bun aşternut este cel care este şi eficient economic. În ceea ce priveşte costurile cu materialele de aşternut, acestea au fost de 0,53 USD pentru praful de granit, 0,97 USD pentru nisip, 0,07 USD pentru cojile de orez, 1,01 USD pentru paie şi 0,24 USD pentru talaş. Desigur, costul real al aşternutului depinde de accesul fiecărui fermier la o sursă de astfel de material.

De reţinut!

Aşternutul este un mijloc important pentru a menţine viţeii sănătoşi şi a obţine sporuri mari în primele săptămâni de viaţă. În ceea ce priveşte performanţa de creştere a viţeilor nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între tipurile de aşternut, dar viţeii cazaţi pe paie şi talaş au avut fecale mai consistente şi au necesitat mai puţine tratamente.

Pe baza datelor obţinue în acest experiment, referitaore la capacitatea absorbantă şi căldura asigurată, paiele şi talaşul par a fi materialele de aşternut optime pentru această categorie de viţei.

Revenind la experineţa acumulată, pot spune că în cazul creşterii viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului, pe timp de vară chiar nu contează ce tip de aşternut se foloseşte. Se recomandă utilizarea nisipului pentru reducerea numărului de muşte.

În schimb iarna, indiferent de locul în care este cazat viţelul recomand ca aşternutul să fie format din paie.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005