Calculii urinari (pietrele) sunt săruri de fosfat (fosfat de calciu, magneziu) care se formează în tractul urinar la ţapi şi berbeci şi împiedică urinarea.
Calculii urinari provoacă dureri şi, cel mai grav este că aceste animale, foarte scumpe sunt compromise de la reproducţie. În mod normal, fosforul este reciclat prin salivă şi excretat prin fecale. Raţiile bogate în cereale, cu conţinut scăzut de furaje fibroase scad secreţia de salivă şi cresc cantitatea de fosfor excretată prin urină. Cauza principală a formării calculilor urinari este hrănirea cu raţii bazate pe concentrate, care au un conţinut ridicat în fosfor şi magneziu şi/sau raportul calciu/fosfor este dezechilibrat. Lipsa apei este un factor adjuvant. Astfel, formarea calculilor urinari are loc ca urmare a unor dezechilibre metabolice determinate de o hrănire inadecvată.
În perioada de practică la o fermă de capre am întâlnit acest fenomen, dar dintr-o altă cauză. Baza hrănirii caprelor din rasa Boer a fost semisiloz de lucernă la sac. Eram contrariat de ce fermierul limita lucerna în raţia ţapilor şi era asigurat la discreţie caprelor. Am cerut explicaţii şi motivaţia a fost că raţiile bogate în lucernă conţin foarte mult calciu care se depune şi formează pietre în tractul urinar al ţapilor.
Cine este în pericol ?
Toţi masculii dar, cei mai vulnerabili, la formarea pietrelor, sunt iezii şi mieii castraţi în prima lună de viaţă. Castrarea tineretului caprin şi ovin înlătură influenţa hormonală (testosteronul) necesară pentru ca penisul şi uretra să atingă dimensiunile maxime. Din acest motiv, unii medici veterinari recomandă amânarea castrarii până după pubertate. Dacă castrarea este efectuată după pubertate, aceasta trebuie făcută sub anestezie de către un medic veterinar.
Care sunt simptomele?
Semnele clinice sunt diferite şi, de obicei, încep cu nelinişte şi anxietate. Animalele afectate pot prezenta dureri abdominale, scurgeri post-urinare, distensie şi ruptură a uretrei. Aceste simptome sunt însoţite frecvent de scăderea poftei de mâncare. Pot adopta o postură cifozată (cocoşat) însoţită de edem abdominal. Se lovesc singuri cu piciorul în burtă şi se forţează să urineze. Urina, sunt formă picurată, poate fi sângeroasă. Pe măsură ce durerea şi disconfortul cresc, animalele afectate se vor izola şi, netratate, vor muri atunci când vezica urinară se rupe şi urina umple cavitatea peritoneală fiind absorbită ulterior în fluxul sanguin.
Cum să o tratezi?
Tratamentul calculilor urinari depinde de locaţia obstrucţiei şi de gravitate. Tranchilizantele şi antispasticele pot ajuta la îndepărtarea naturală a unor calculi. În cazuri mai avansate poate fi necesară intervenţia chirurgicală pentru a salva animale valoroase cum sunt ţapii şi berbecii. În acest caz, trebuie solicitat ajutorul medicului veterinar.
Cum o prevenim?
Este mai bine să prevenim formarea calculilor urinari decât să tratăm acestă afecţiune metabolică. Prevenţia se face prin corecţia şi administrarea raţiilor care conţin un raport calciu/fosfor de cel puţin 2:1. Raportul Ca/P nu trebuie să scadă niciodată sub 1:1
Asiguraţi-vă că raţia conţine suficient calciu, dar nu în exces şi cantităţi adecvate de vitamina A. Cerealele (porumb, orz etc.) au un raport calciu-fosfor anormal de scăzut de 1:4 până la 1:6. Prin urmare, raţiile care conţin boabe de cereale trebuie echilibrate cu alte furaje sau surse minerale. Când dieta este bogată în calciu se recomandă fân de graminee şi când este săracă în calciu fân de lucernă. Aportul inadecvat de apă face ca urina să fie mai concentrată, ceea ce predispune animalele la formarea de pietre.
O altă metodă de prevenţie este utilizarea clorurii de amoniu la un nivel de 0,5% din dieta totală care va ajuta la acidificarea urinei şi la prevenirea formării calculilor.
Formarea pietrelor în tractul urinar este mai frecventă la masculi decât la femele şi dintre specii la ţapi comparativ cu berbecii.
un articol de
SORIN OCTAVIAN VOIA
TIMEA ANDREA BOCHIȘ
USV Timisoara
