Înainte de a începe noul an agricol, fiecare legumicultor trebuie să-şi facă o analiză economică şi tehnologică a sezonului încheiat. În urma discuţiilor avute cu mai mulţi legumicultori, am ajuns la concluzia că se fac multe greşeli tehnologice, care, din păcate, se perpetuează an de an.
Fertilizări în exces şi fără o analiză prealabilă a solului, nerespectarea rotaţiei culturilor, irigarea neuniformă, aplicarea haotică a tratamentelor fitosanitare sau cu produse neadecvate, lipsa dirijării microclimatului din spaţiile acoperite sunt câteva dintre erorile practicate de cultivatorii de legume.
Stabilirea culturilor şi alegerea soiurilor
În această perioadă din an, activitatea din legumicultură e mai redusă, însă ne oferă un bun prilej pentru a pregăti sezonul următor. În primul rând, se iau toate măsurile pentru corectarea erorilor făcute anterior, stabilind totodată cauzele şi factorii determinanţi.
Un capitol important în procesul de pregătire a viitorului sezon presupune stabilirea culturilor şi, mai ales, alegerea soiurilor şi hibrizilor. Structura culturilor trebuie făcută în funcţie de condiţiile pedoclimatice din zonă (fără a omite posibilele accidente climatice), de cerinţele pieţei, de posibilităţile de valorificare a producţiei etc.
Cataloagele de seminţe prezintă o ofertă bogată de varietăţi de legume. Alegerea unui soi sau hibrid presupune nu numai orientarea spre parametrii pruductivi, ci şi o analiză a caracteristicilor proprii, rezisteţa la boli şi la dăunători, rezistenţa la condiţiile de stres şi, nu în ultimul rând, cerinţele consumatorilor (spre exemplu, mulţi reproşează că legumele nu mai au gustul specific).
Să ne producem singuri răsadurile
Campania de producere a răsadurilor constituie un alt element asupra căruia trebuie să reflectăm. De calitatea răsadurilor depinde în mare parte reuşita culturilor. Recomand ca fiecare legumicultor să-şi producă răsadul, pe cât este posibil, aceasta fiind o garanţie în plus că nu introduce în fermă boli, dar mai ales dăunători de carantină, cum este Tuta absoluta.
Problemele de ordin fitosanitar le dau mult de furcă legumicultorilor, încărcând costurile de producţie. Pentru a avea culturi sănătoase, trebuie să inventariem bolile şi dăunătorii care au produs pagube, să distrugem rezerva lor biologică, să facem dezinfecţia solului şi a scheletului în spaţiile protejate, iar pentru a preveni reinfestarea, este indicat să luăm măsuri de precauţie.
Fertilizare raţională
În ultimii doi ani, seceta a pus stăpânire pe majoritatea regiunilor ţării. Legumicultura este un sector unde nu se poate vorbi de producţie în absenţa apei. Încă de acum ar fi bine să identificaţi sursele de apă iar instalaţiile de udare trebuie aduse în stare de funcţionare.
Lipsa fertilizării sau fertilizarea în exces afectează cantitatea şi calitatea producţiei de legume. Fertilizarea raţională pe baza analizelor agrochimice este o cale spre succes în legumicultură. În momentul de faţă, completarea stocului de îngrăşăminte chimice şi organice este prioritară.
Mulţi legumicultori abandonează gunoiul de grajd, or acesta alături de alte îngrăşăminte organice contribuie la creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei. Folosirea compostului din resturile vegetale şi alte deşeuri menajere de natură organică va reduce necesarul de îngrăşăminte chimice, scăzând şi cheltuielile.
Acestea sunt doar câteva puncte de reflecţie pe care trebuie să le aibă în vedere fiecare producător de legume.
Mihai CĂRBUNAR
Pericolul zăpezilor
Legumicultorii care produc în spaţii acoperite şi care au deja culturi înfiinţate trebuie să le asigure plantelor condiţii optime de vegetaţie, fără a ignora temperaturile foarte scăzute din iarnă, care pot cauza pierderi de producţie. Protecţia suplimentară cu folii tip Agril este o soluţie în acest sens.
Căderile masive de zăpadă din iarna trecută au distrus multe solarii. Putem încerca să prevenim astfel de dezastre, luând măsuri de consolidare a scheletului şi, bineînţeles, în cazul precipitaţiilor abundente, intervenind promt pentru înlăturarea zăpezii de pe folie.
