Trei luni a așteptat oierul Marin Șimon, din comuna Zau de Câmpie, județul Mureș, până să-i intre banii în cont, după ce a vândut berbeci unei firme din Târgu Mureș. Suna aproape zilnic și primea numai promisiuni.
De la stână, la bancomat
Uneori își pierdea răbdarea și cobora din deal, de la stână, în centrul comunei, ca să verifice la bancomat dacă i-au intrat banii în cont. Îi ardea buza după bani peșin, necesari pentru nevoile curente ale turmei. Nu avea el destule griji, legate de vreme, de legislația care îngrădește activitatea pastorală, în favoarea fondurilor de vânătoare! Se tot frământa dacă vor mai veni sau nu banii de la firma care-i cumpărase berbecii, mai ales că oieri din alte sate susțineau că le intraseră banii.
Am sunat zilele trecute și am aflat că, finalmente, au ajuns banii mult așteptați. Chinul așteptării a luat așadar sfârșit, dar nu putem să nu ne întrebăm cum se fac până la urmă afacerile? Iei berbecii omului și îi dai banii abia după ce-i vinzi? Până la urmă, riscul major este al oierului. De la el pleacă animalele care pun în mișcare roata comercială. Au fost cazuri când comerciantul nu a mai avut bani să plătească fermierii, din cauză că piața a clacat.
Lapte dulce, trai amar
L-am sunat pe președintele unei asociații de profil din comuna Salcia-Tudor, jud. Brăila, să-l întreb dacă are în asociație membri păgubiți. Stelian Avramescu mi-a dezvăluit două lucruri interesante. În primul rând, are cunoștință că un comerciant turc a achiziționat berbeci de la oieri din județ, dar nu le-a plătit nici până în prezent, motivând că nu a reușit să vândă animalele din cauza suspendării exporturilor în anumite țări de destinație din lumea arabă. Fermierii au tot așteptat, iar în final, pierzându-și răbdarea, l-au acționat în judecată.
Un al doilea lucru semnalat de Stelian Avramescu este că procesatorii de lapte nu s-au deranjat să comunice la APIA cantitățile de lapte primite de la crescătorii de bovine, iar în consecință, fermierii nu au primit sprijinul pentru lapte. Asta se adaugă la faptul că procesatorii întârzie mult, cu lunile, onorarea plății pentru laptele livrat de micii fermieri.
Cu procesatorul la Parchet!
Cum răspund fermierii în astfel de situații? Unii așteaptă la nesfârșit, sperând să se îndure beneficiarul într-o bună zi și să le aducă banii. Alții așteaptă până își pierd răbdarea și se duc să reclame la poliție, după ce au făcut un oarecare scandal prin birourile firmei rău-platnice. Un fermier din com. Dragalina, jud. Călărași, nu a ezitat să se ducă la Parchet! Stelian Mușat mai avea de primit o sumă de bani de la un procesator de lapte din zonă, dar acesta nu părea să se sinchisească. Suma nu era colosală, dar tânărul nu a vrut să se lase păcălit și l-a dat pe procesator pe mâna procurorilor. Speriat de cursul pe care l-ar fi luat ancheta, procesatorul a dat fuga la fermier și i-a achitat diferența. Stelian Mușat cunoaște bine relația dintre micii fermieri și beneficiarii muncii lor. ”Micii fermieri sunt practic dependenți de procesatorul local. Ei nu au alternativă. Sunt, cum se spune, la mâna lui. Se tem să intre în conflict cu acesta, fiindcă ar putea să nu le mai achiziționeze laptele. Se mulțumesc cu ce primesc, dacă primesc, și tac mâlc. Ei vând laptele fără acte, la negru!”, explică Stelian.
Micii fermieri, pradă ușoară
Carnetul de comerciant a pus pe un făgaș normal relația dintre crescătorii de oi și comercianți. Datorită controalelor efectuate de oamenii legii în trafic, livrarea se face în urma completării efectivului de animale în carnetul de comerciant. Pe de altă parte, obligația de a plăti prin virament bancar, dacă suma datorată depășește 5000 de lei, a dus la întârzieri în onorarea plăților către fermieri de către beneficiari. Stelian Mușat, fermierul din Dragalina, spune că banii nu vin niciodată mai devreme de 30 de zile. ”Spun că virează banii peste zece zile, peste 20, dar până la urmă trece o lună și abia atunci vin banii, dacă vin”, mă lămurește Stelian Mușat. Alții, după cum am precizat anterior, așteaptă cu lunile și, uneori, rămân cu așteptarea. Piața agricolă se dovedește astfel plină de capcane. Cei mai expuși sunt micii fermieri. Ei se străduiesc să vândă puținul muncii lor, dar nu au putere în relația cu beneficiarul. Deseori ei nu sunt nici bine informați și iau de bun tot ce aud de la comerciant/procesator, de cele mai multe ori explicații fanteziste, cum că de vină ar fi americanii, UE, guvernul sau extratereștrii, dar nu ar recunoaște o clipă că, de fapt, e vorba despre propria lui neseriozitate.
Articol publicat in revista Ferma nr.3(164) 15-29 februarie 2016
