Plata unică pe suprafaţă merge la crescători!
Este o veste foarte bună, pe care fermierii o aşteaptă de ceva vreme, mai exact de vreo trei ani de zile, timp în care au avut „concurenţă” serioasă din partea consiliilor locale la depunerea dosarelor pentru plăţile directe.
Noul act normativ, care aşteaptă în aceste zile semnătura ministrului Mihail Dumitru, prevede clar prioritatea crescătorilor de animale – organizaţi în asociaţii profesionale, grupuri de producători, asociaţii familiale sau persoane fizice – la solicitarea subvenţiilor pe suprafaţă. Conducerea Agenţiei de Plăţi din Timiş va organiza o întâlnire cu primarii din judeţ, pentru a le aduce la cunoştinţă noile prevederi.
Sperăm ca astfel nu va mai exista nici un dubiu pentru consilierii locali care, în multe comune, au încasat banii pe suprafaţă şi i-au folosit în cu totul alte scopuri decât le era destinaţia, reglementată la nivel comunitar, respectiv lucrări de întreţinere şi amenajare a păşunilor.
Cum rămâne cu păşunea?
Deşi actul normativ stabileşte că primăriile, respectiv consiliile locale, vor pune păşunile la dispoziţia crescătorilor de animale, persoane fizice sau juridice, precum şi formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite, a căror activitate este înregistrată în Registrul Naţional al Exploataţiilor, lucrurile stau cu totul altfel în teren.
Şi asta pentru că legea nu obligă, ci doar recomandă. Sunt foarte multe situaţiile în care consiliile locale refuză să concesioneze păşunile crescătorilor de animale şi dacă totuşi o fac, perioada de concesionare/închiriere este de numai un an de zile. Ce lucrări pot fi făcute pe păşune într-un singur an calendaristic, ţinând cont de starea de degradare în care se află mare parte din fondul nostru pastoral? Prea puţine…
Crescătorii de animale au solicitat în repetate rânduri ca suprafeţele de păşune să ajungă în întreţinerea şi exploatarea asociaţiilor şi a crescătorilor de animale pe o perioadă de minim 10 ani. Deşi, cel puţin la nivel declarativ, Ministerul Agriculturii (ex-ministrul Cioloş, ex-ministrul Sârbu şi ministrul în excerciţiu) e de acord cu propunerile înaintate de reprezentanţii crescătorilor, e nevoie şi de discuţii cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, care să comunice pretenţiile lor în schimbul cedării dreptului de folosinţă a păşunilor, precum şi perioada minimă pentru care se poate închiria păşunea.
O altă situaţie pe care oierii doresc să o clarifice cu Ministerul Agriculturii se referă la modul de concesionare a păşunilor, în special în zonele montane, unde se percep taxe duble sau triple pentru închiriere.
În toate statele Uniunii Europene, situaţia este foarte simplă şi clară: cine exploatează păşunea, trebuie să o şi întreţină, prin urmare acela va fi şi beneficiarul subvenţiei. În România, păşunile au aparţinut întotdeauna domeniului public, însă unele primării le-au trecut în cel privat.
Reprezentanţii crescătorilor de animale spun că deşi nu pot cere ca păşunea să treacă în administrarea asociaţiilor, fiind proprietate publică, au dreptul să solicite verificări şi controale la sânge în cazurile în care consiliile locale trec suprafeţele de păşunat în domeniul privat, schimbându-le astfel destinaţia. În legea zootehniei se precizează că schimbarea destinaţiei suprafeţelor de păşune sau de pădure atrage după sine pedeapsa penală.
Din păcate, ca mai în toate cazurile când se caută dreptatea în lege, legea e interpretabilă şi generează avantaje pentru cel/cei ce-o încalcă.
Aşteptăm forma finală a actului normativ, pentru a vedea în ce măsură reflectă acesta interesele crescătorilor de animale şi situaţia reală a păşunilor comunale.
