Lucrarea de bază a solului are multiple beneficii, dintre care amintim:
– realizează afânarea solului cu reglarea regimului aerohidric şi caloric optim pentru activitatea biologică din sol;
– încorporează îngrăşămintele, resturile vegetale şi erbicidele volatile;
– contribuie la combaterea buruienilor, a agenţilor fitopatogeni şi a dăunătorilor;
– realizează un raport optim între porozitatea capilară şi cea necapilară;
– sporeşte eficienţa îngrăşămintelor, a apei din irigaţii şi a erbicidelor;
– înlesneşte pătrunderea şi înmagazinarea în sol a apei din precipitaţii, realizându-se în plus 750-800 mc/ha faţă de terenul nearat;
– creşte porozitatea şi permeabilitatea solului, înlătură hardpanul;
– uşurează creşterea rădăcinilor pentru a valorifica un volum mai mare de sol din care planta să-şi extragă apa şi sărurile minerale;
– direcţionează/echilibrează raportul humificare/mineralizare;

Arătura prezintă şi destule dezavantaje:
Solul este un organism viu care digeră substanţele organice, asimilează substanţele nutritive şi respiră consumând oxigen şi eliminând CO2 şi, ca atare, trebuie lucrat cu multă atenţie, nu agresiv. Prin arătură, stratul de sol prelucrat este desprins din mediul său natural şi i se perturbă radical stabilitatea, aerisirea, umezirea şi procesele biologice. Prin lucrări, solul devine corp artificial, având alt regim al infiltrării şi scurgerilor superficiale ale precipitaţiilor, cu consecinţe directe în spălarea orizonturilor superioare şi producerea eroziunii, cu mari posibilităţi de pierdere a apei prin evaporare.
Terenurile lucrate sunt mai puţin fertile decât solul dintr-o pajişte şi aceasta este consecinţa, în principal, a lucrării neraţionale a solului. Apoi, cu cât se ară mai adânc, cu atât se diluează mai mult materia organică şi substanţele minerale. Fiecare cm în plus duce la răsturnarea a 130 tone de materie la hectar în plus. Prin arătură se vântură solul, cu pierderi de apă, cu mineralizarea intensă a materiei organice şi a humusului din sol şi cu pierderi de azot prin levigare, volatilizare şi eroziune. Prin treceri repetate şi la grad de umiditate ridicat are loc tasarea-compactarea solului, cu influenţe negative în viaţa microorganismelor şi a rădăcinilor plantelor. (…)
Şi, desigur, nu trebuie uitat că arătura este destul de scumpă.

Fiecare agricultor, în funcţie de starea terenului pe care-l lucrează, de gradul de îmburuienare, de conţinutul de argilă, de starea de umiditate în momentul respectiv, de culturile ce urmează a fi însămânţate şi de alţi factori existenţi la faţa locului va hotărî ce fel de lucrare va executa sau dacă va semăna direct.

Ce spun marii fermieri români despre arătură, câţi o recomandă şi câţi nu, aflaţi din revista Ferma, ediţia 1-14 septembrie 2017!