De aceea, puterea familiilor începe să scadă văzând cu ochii, cantitatea de puiet se reduce din ce în ce mai mult, creşterea trântorilor aproape că a încetat, aceştia fiind în unele cazuri izgoniţi de pe faguri şi grupaţi pe fundul stupului.
Potrivit specialiştilor, în această perioadă se urmăreşte, în continuare, bunul mers al dezvoltării familiilor care, deşi se află în declin de putere, trebuie să-şi continue un anumit ritm de dezvoltare. Pentru aceasta, în cazul lipsei unui cules de producţie sau de întreţinere în natură, se recurge chiar şi la hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr sau se procedează la descăpăcirea fagurilor cu miere din rezervă.
“Aici trebuie avută mare grijă pentru a nu provoca furtişagul, perioada fiind foarte propice manifestării acestuia. În acest scop, hrănirile se vor face mai mult pe seară, se vor reduce deschiderile urdinişurilor, se va verifica atent starea lăzilor, să nu existe crăpături sau deschideri prin care albinele ar putea pătrunde în stupi etc. Se va lucra precis, rapid, fără a ţine mult timp lăzile deschise. În cazul declanşării furtişagului, stupul respectiv se închide imediat şi se reduce urdinişul la maximum 1 cm deschidere, se ung pereţii stupului cu petrol sau cu motorină şi se afumă din belşug locul de lângă stupul atacat şi al celor învecinaţi acestuia. Se scot dintre stupi toate obiectele şi produsele care pot provoca furtişagul – scule şi piese apicole mânjite cu miere sau stropite cu sirop, faguri, bidoane etc.”, recomandă specialistul Vasile Deaconu, într-un articol publicat în revista România Apicolă.
Potrivit acestuia, un mijloc de bază pentru întărirea familiilor de albine îl constituie folosirea familiilor ajutătoare. Acum este cea mai favorabilă perioadă pentru a forma aceste familii, fără ca prin aceasta să se pericliteze folosirea culesurilor următoare.
Dacă unim toamna sau primăvara familiile de bază cu familiile ajutătoare, se măreşte cu 50% puterea familiilor şi se previne totodată roirea naturală.
