Dacă nu am şti, nu v-am povesti… Din păcate, nu e vorba doar de o simplă poveste cu final mai puţin fericit, când ne referim la banii pentru păşunile comunale. De multe ori, scăpările legislative şi chiar încălcarea cu bună ştiinţă a legii duc la nedreptăţi care nu mai pot fi remediate.
La minister e bucurie mare, pentru că APIA a autorizat la plată 595 de milioane de euro, reprezentând 96 la sută din bugetul comunitar alocat plăţilor pe suprafaţă, ceea ce reprezintă necesarul pentru a nu fi penalizaţi de Comisia Europeană pentru întârzieri la plată, se arată într-un comunicat al MADR.
Printre deciziile de plată se află şi multe cereri declarate neeligibile la plata pe 2009 până acum aproximativ o lună, şi care erau depuse de Consiliile Locale. Într-un timp record, pe ultimii metri, primarii s-au mobilizat şi au scos de pe te miri unde documentele justificative pe care n-au fost în stare să le ducă timp de un an de zile.
De ce acum? Pentru că APIA, pentru a nu rămâne cu sacii (banii) în căruţă şi pentru a nu fi urecheată de UE, a acceptat ca document justificativ din partea CL-urilor un simplu proces verbal cu semnătură pe proprie răspundere.
Mioriţa, „jumulită” de APIA
În această situaţie se află şi Consiliul Local din comuna Coşteiu, judeţul Timiş, care a fost declarat eligibil şi a fost autorizat la plata aferentă campaniei SAPS 2009, deşi, aşa cum am mai scris şi anul trecut, Primăria a încasat bani pentru taxele de păşunat (cărora ulterior le-a schimbat destinaţia) iar Asociaţia crescătorilor de ovine Ovitim Mioriţa din Coşteiu a prezentat documente justificative în acest sens.
Mai mult, reprezentanţii APIA Timiş ne-au declarat că pentru SAPS 2010 tot Consiliul Local a depus cerere şi tot pe baza unui proces verbal întocmit în urma unei şedinţe cu crescătorii de animale chemaţi „pe sărite”.
În urma autosesizării, Serviciul de Control Teren din cadrul Centrului Judeţean APIA Timiş a efectuat un control pe suprafaţa de păşune solicitată pentru a verifica dacă au fost respectate bunele condiţii agricole şi de mediu.
Păşunea a fost găsită întreţinută deci, în opinia Agenţiei timişene, Consiliul Local şi-a făcut datoria. Singura problemă este că NU PRIMĂRIA A LUCRAT PĂŞUNEA, ci Asociaţia Ovitim Mioriţa, cu banii pe care i-a încasat din plăţile SAPS pe 2008.
Cel mai grav este faptul că reprezentanţii APIA Timiş ignoră cu desăvârşire faptul că Asociaţia crescătorilor a prezentat documente care atestă acest lucru. Iar răspunsul APIA a fost cât se poate de elocvent: „pe noi nu ne interesează cine a lucrat păşunea, ci doar dacă e lucrată”.
Dar ideea nu era că cei care depun cereri pentru banii pe suprafaţă trebuie să şi întreţină păşunea şi, în plus, conform legislaţiei în vigoare anul trecut, să justifice lucrările efectuate? De când procesul verbal pe proprie răspundere a devenit prioritar?
Şi tot legat de comuna Coşteiu, menţionăm că anul trecut Primăria a dat în judecată Asociaţia Ovitim Mioriţa pe motiv că nu a lucrat păşunea din banii pe suprafaţă pentru care aceasta din urmă a depus cerere în 2008 şi a încasat banii în 2009, după care s-a şi pus pe treabă.
Dovada stă tocmai în controlul APIA, care a concluzionat că păşunea este întreţinută. Iar Asociaţia are documente care justifică faptul că a lucrat păşunea. Ne întrebăm atunci, mai are procesul acesta vreun fond?
„Mă întreb cum este posibil ca Primăria să acţioneze Asociaţia în judecată pe motiv că păşunea n-a fost întreţinută, pentru ca apoi APIA să autorizeze la plată acelaşi Consiliu Local pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere a aceleiaşi suprafeţe de pajişte, care în urma controalelor APIA s-a dovedit a fi cea mai bine întreţinută din judeţul Timiş, dar nu de către CL, ci de membrii Asociaţiei?!”, spune Gheorghe Mihăescu, preşedintele Asociaţiei Ovitim Mioriţa.
Timişul bate recordurile
Ce face Ministerul Agriculturii în tot acest timp? Se laudă cu faptul că anul acesta fermierii au avut prioritate la plata pe suprafaţă, în faţa consiliilor locale (într-un comunicat emis la data de 4 iunie a.c., se preciza că doar 48 de consilii au depus cereri de plată, faţă de 1500, media din campaniile anterioare).
Nu s-a comunicat încă cifra din data de 11 iunie, ultima zi a campaniei, dar cum vă sună faptul că în judeţul Timiş au depus cerere de sprijin în campania SAPS 2010 un număr de 25 de Consilii Locale? Dacă cifrele Ministerului rămân aceleaşi, asta înseamnă că Timişul are mai mult de jumătate din media pe ţară la acest capitol.
Păi da, ar putea să spună reprezentanţii APIA, cine e de vină că n-au depus cereri crescătorii şi asociaţiile? Le răspundem tot cu o întrebare: cine să fie oare de vină că, „impulsionate” de lege şi de instituţiile statului, Consiliile Locale refuză să semneze cererile de închiriere ale crescătorilor? Să fie numai legislaţia sau ochii închişi ai statului, să fie „împărţeala leului”… Sau poate toate la un loc? Cert este că la gaura din buget, multe Primării se văd scăpate de grija banilor odată cu plăţile pe suprafaţă, mai ales că, cel puţin în unele judeţe, cum este şi Timişul, nimeni nu-şi bate capul ce se întâmplă cu aceşti bani! Asta deşi legislaţia europeană indică foarte clar destinaţia fondurilor atribuite pentru SAPS.
Prin urmare, stimate domnule Ministru al Agriculturii, precizarea din comunicatul de presă din data de 4 iunie 2010, conform căreia „în urma modificării condiţiilor de eligibilitate pentru campania SAPS 2010, cererile de plată pentru păşuni şi pajişti au fost, pentru prima dată, depuse cu prioritate de asociaţiile şi crescătorii de bovine şi nu de consiliile locale, ca până acum”, este doar parţial corectă.
Ne simţim obligaţi faţă de crescătorii de animale ale căror drepturi au fost din nou încălcate, să precizăm că, deşi au fost modificate condiţiile de eligibilitate, în cazul unor Agenţii judeţene acestea nu sunt respectate.
Aveţi dreptate cu afirmaţia că „statele membre ale UE au dreptul să orienteze prioritar subvenţiile europene către fermieri şi nu către alţi deţinători de terenuri”. Însă statele membre, altele decât România, fac asta de mult timp. Doar la noi interesul poartă atribuirea banilor europeni…
Pentru exemplificare, revenim în numărul din iulie cu un nou caz din ciclul „Sunt Primar şi fac ce vreau!”
