E drept, rezultatele experimentale datează din perioada anilor ’50-60, când pe teritoriul ţării existau aceste perdele. În zilele noastre, cea mai evidentă dovadă a eficienţei lor este… tocmai efectul lipsei perdelelor forestiere.

Deşi perdelele forestiere de protecţie asigură o multitudine de avantaje, în cele ce urmează ne vom referi numai la contribuţia lor la buna gospodărire a apei. Din acest punct de vedere, enumerăm ca beneficii:
• Viteza vântului scade cu 25-50% şi prin aceasta se diminuează corespunzător şi pierderile de apă din sol prin evaporare. S-a demonstrat practic (pe când eram student la Agronomie) că în intervalul dintre perdelele forestiere, pe stratul 0-150 cm, solul conţine 300 tone de apă în plus la hectar.
• Reduc transpiraţia plantelor cu 20% (cea mai mare parte a apei din sol – 70-90% – se consumă în procesul de transpiraţie).
• Stăvilesc spulberarea zăpezii, care în intervalul dintre perdele se depune în strat relativ uniform şi fiecare strat de zăpadă gros de 10 cm asigură 300 mc/ha apă.
• Pierderile de apă din sol prin evaporare scad cu 20-45%.
• Menţin o umiditate atmosferică, în spaţiul dintre perdele, cu 10-30% mai mare, reducându-se corespunzător atât procesul de transpiraţie a plantelor, cât şi evaporarea apei la suprafaţa solului.
• În zonele irigate se reduce necesarul de apă cu 30-33% iar în cazul sistemului de irigare prin aspersiune apa este uniform repartizată, deoarece nu mai este împrăştiată de vânt.
De menţionat că avantajele perdelelor forestiere de protecţie devin vizibile şi se materializează în sporuri de recoltă numai atunci când sunt constituite într-un caroiaj de perdele principale şi secundare, amplasate la o anumită distanţă şi orientate sub un anumit unghi faţă de direcţia vântului determinant. Distanţele favorabile sunt: la 300-400 m între perdelele principale şi la 500-1000 m între perdelele secundare. În ceea ce priveşte unghiul faţă de vântul dominant, la 90o este cel mai eficient (100%), la 65o eficienţa scade cu 25%, la 37o scade cu 50% şi la 25o scade cu 75%.
Pentru o mai bună edificare, în tabele prezentăm câteva dintre rezultatele reliefate de studiile realizate în anii ’50-60.
• Din datele tabelului 1 rezultă că în spaţiul dintre perdele grosimea stratului de zăpadă este relativ uniformă, indiferent care este distanţa faţă de perdea. În schimb, în câmp deschis, grosimea medie a stratului de zăpadă este foarte mică, deoarece suprafeţe întinse au zăpada complet spulberată, aşa cum am constatat şi în iarna 2016/2017, când deşi a nins un strat de 50-60 cm, suprafeţe întinse, expuse crivăţului, erau complet dezgolite.
• În tabelul 2 se evidenţiază rolul prezenţei stratului de zăpadă pentru protecţia culturilor de toamnă. La desprimăvărare plantele vii reprezentau peste 90%, iar în zona neprotejată doar 68%, scăzând producţia cu 40% la grâul de toamnă.
• Tabelul 3 scoate în evidenţă sporurile de producţie înregistrate în zona Dobrogei în anii ’50-60. Atunci, în general, nivelul producţiilor era scăzut din cauza tehnologiilor de cultură rudimentare. Totuşi, prezenţa perdelelor forestiere de protecţie a asigurat sporuri de peste 40-50%.
Cu schimbările climatice tot mai evidente şi cu prezenţa fenomenului de secetă tot mai frecvent, considerăm că este timpul ca decidenţii politici să treacă urgent şi masiv la măsuri pentru plantarea perdelelor de protecţie.

TABELUL 1: GROSIMEA STRATULUI DE ZĂPADĂ ÎN FUNCŢIE DE DISTANŢA FAŢĂ DE PERDEA

TABELUL 2: EFECTUL REŢINERII ZĂPEZII ASUPRA PRODUCŢIEI DE GRÂU

TABELUL 3: SPORURI DE PRODUCŢIE ÎNREGISTRATE ÎN DOBROGEA LA DIFERITE CULTURI

Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)