Productivitatea și calitatea pajiștilor permanente sunt puternic influențate de o serie de factori naturali (sol, climă, altitudine) și antropici (influența omului), determinați de modul de întreținere și exploatare. Acești factori influențează, în primul rând, structura floristică a covorului vegetal, formată din numeroase specii de plante, unele cu valoare furajeră ridicată (gramineele și leguminoasele de pajiști), altele cu grad redus de consumabilitate de către animale sau fără valoare furajeră. Ponderea acestor două categorii de specii în compoziția botanică indică nivelul de calitate sau starea de degradare a unei pajiști permanente.

Stabilirea nivelului de calitate a unei pajiști sau a nivelului de degradare floristică, în vederea aplicării unor măsuri tehnologice de ameliorare, se bazează pe o cunoaștere minimă a principalelor specii de graminee și leguminoase de pajiști, a căror proporție determină valoarea calității și nivelul de producție. În vegetația pajiștilor permanente din țara noastră, speciile cele mai frecvente și cu valoare furajeră ridicată sunt:

– graminee de pajiști: raigras peren, golomăț, păiușuri (păiușul de livezi, păiușul înalt, păiușul roșu), obsiga, timoftica, firuța;

– leguminoase de pajiști: lucerna, trifoiul roșu, trifoiul alb, ghizdeiul, sparceta.

Raportul între proporția speciilor de pajiști valoroase (graminee și leguminoase) și proporția speciilor cu valoare furajeră scăzută sau neconsumate de animale, determină nivelul de calitate al pajiștilor și măsurile de ameliorare ce se impun (vezi tabel).

Pajiștile permanente de tip P1 (valoare furajeră foarte bună) și de tip P2 (valoare furajeră bună), în care proporția de graminee și leguminoase este de peste 70%, necesită un sistem tehnologic bazat pe aplicarea unor măsuri ce vizează menținerea echilibrului floristic existent, și anume: fertilizare cu îngrășăminte complexe (NPK) sau organice, încărcătură optimă cu animale, pășunat rațional (gard electric).

Pajiștile permanente de tip P3, cu valoare furajeră medie și proporție de graminee și de leguminoase între 50 și 70%, necesită lucrări de ameliorare pentru reducerea proporției speciilor cu valoare furajeră scăzută (specii de buruieni): fertilizare organo-minerală de lungă durată, cosirea și îndepărtarea resturilor vegetale neconsumate după fiecare ciclu de pășunat (pentru a preîntâmpina autoînmulțirea speciilor de buruieni), optimizarea încărcăturii de animale și pășunatul rațional.

Pajiștile de tip P4, cu valoare furajeră scăzută, în care proporția de graminee și de leguminoase este sub 50%, necesită aceleași lucrări prezentate în cadrul tipurilor P1, P2 și P3, la care se adaugă, pe anumite suprafețe, lucrări de supraînsămânțare directă cu amestecuri formate din semințe de specii de graminee și leguminoase, iar pe alte suprafețe (din zone de deal și de munte) se vor aplica lucrări de târlire cu animalele (urmate de supraînsămânțare și fertilizare fosfatică).

Pajiștile de tip P5 și P6, în care proporția de specii de graminee și leguminoase este sub 30% sunt considerate pajiști degradate, cu valoare furajeră foarte scăzută sau fără valoare furajeră, iar ameliorarea acestora se realizează numai prin aplicarea unor lucrări (unde este posibil) de refacere radicală a covorului vegetal, prin reînsămânțare totală, urmată de aplicarea unui sistem de întreținere permanentă prin lucrări de fertilizare și exploatare rațională.

Fiecare utilizator de pajiști poate realiza o diagnoză a calității pajiștei pe care o exploatează, prin stabilirea proporției speciilor existente în covorul vegetal, care determină aplicarea, pentru fiecare tip de pajiște, a sistemului tehnologic de ameliorare.

CALITATEA UNEI PAJIȘTI PERMANENTE ÎN FUNCȚIE DE PROPORȚIA SPECIILOR DE GRAMINEE ȘI LEGUMINOASE ȘI A ALTOR SPECII, CU VALOARE FURAJERĂ SCĂZUTĂ

Articol publicat in revista Ferma nr.9(170) 15 – 31 mai 2016