Prima este aşa-numita „imuno-castrare”, iar cealaltă presupune, pur şi simplu, creşterea animalelor necastrate!!!
Imuno-castrarea
Pentru a aplica această alternativă, trebuie să se înţeleagă că ea presupune cumpărarea de la furnizori autorizaţi a unei substanţe injectabile – denumită de producător „vaccin” de castrare – şi administrarea acesteia animalului după un protocol ce trebuie respectat cu stricteţe, ca să-şi producă efectele dorite. Desigur, de către personal autorizat în acest sens. La ora actuală, acest „vaccin” este deja utilizat în ferme comerciale, însă rezultatele par să fie controversate. La unii tratamentul funcţionează cu succes, la alţii… nu prea. Cel mai probabil, acolo unde rezultatele nu au fost la înălţimea aşteptărilor, cauza a fost nerespectarea cu stricteţe a protocolului de administrare. Procedura nu este în sine complicată, însă trebuie aplicată cu profesionalism, respectându-se vârsta la administrare şi cantitatea de vaccin injectată. Conform producătorului, dacă totul se face ca la carte, testiculele responsabile de mirosul specific al vierului se resorb, iar animalul, castrat imunologic, va putea fi sacrificat, iar carnea va fi total lipsită de miros.
Renunţarea cu totul la castrare
Trebuie precizat că există deja ţări în Europa care au renunţat la castrarea chirurgicală de mai mult timp, britanicii fiind cei care au o experienţă îndelungată în acest sens. Dar, în ultima vreme, aceeaşi tendinţă se constată în Spania, Portugalia şi Olanda.
Se cunoaşte faptul că, pentru a păstra masculii necastraţi şi, concomitent, a reduce riscul apariţiei mirosului specific de vier a cărnii, sunt necesare trei condiţii simultane:
a) animalele să ajungă la greutatea de tăiere cât mai rapid posibil, respectiv înainte de apariţia maturităţii sexuale;
b) furajarea să fie în aşa fel ajustată încât să asigure un spor mediu zilnic cât mai ridicat şi
c) menţinerea unei curăţenii exemplare în adăpost pe toată durata creşterii (valori minime la metan, amoniac şi CO2).
Dacă aceste elemente nu sunt asigurate, singura opţiune a fermierului rămâne să livreze animalele către abator la o greutate corporală în viu de maxim 95-100 kg!
Pe larg despre castrarea purceilor aflați din revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de IOAN LADOȘI
