Întrucât necesarul de energie și de substanțe nutritive al unei vaci se diferențiază mult în funcție de evoluția curbei de lactație și de starea sa fiziologică, modul de hrănire al vacii de lapte trebuie adaptat acestor cerințe. Alimentația vacilor de lapte urmărește trei faze distincte, și anume: perioada colostrală; primele trei luni de lactație; restul perioadei de lactație și de gestație incipientă.
- Alimentația în perioada colostrală
La vaca de lapte, odată cu fătarea, începe perioada colostrală, care are o durată de până la 7 zile. Imediat după fătare, pentru a se susține efortul depus, vacilor li se pot administra terciuri apoase (călduțe iarna) de tărâțe sau de amestecuri de uruieli fine de cereale (1 kg concentrate la 5 kg de apă). Se va asigura și accesul la fân de bună calitate, de preferință fânuri cultivate (de lucernă, de amestec de graminee cu leguminoase) sau otavă. În zilele următoare se menține fânul la discreție, însă amestecurile de concentrate se vor da în cantități crescânde. Până la sfârșitul perioadei colostrale se vor administra 4-7 kg de fibroase și 2,5-3,5 kg de concentrate.
2. Alimentația în primele 3 luni de lactație
După perioada colostrală se introduc și suculentele, în cantități crescânde, astfel ca la 8-10 zile de la parturiție rația să fie completă. Este foarte important de știut că, din acest moment, se practică o alimentație de stimulare a producției de lapte.
În această perioadă, vacile răspund la suplimentarea cu nutrețurile concentrate, pentru a pune în valoare potențialul productiv al animalelor. Este perioada cu alimentația cea mai abundentă, deoarece în acest interval, de 90-100 zile, se poate obține până la 70% din producția de lapte a lactației respective.
În primele trei luni de lactație producția de lapte este în ascendență, fapt care impune calcularea rației în funcție de producția realizată și adăugarea unui supliment de concentrate peste valorile de necesar, pentru evidențierea potențialului productiv, până când animalul răspunde pozitiv prin creșterea producției.
Întrucât din componentele unei rații furajere, concentratele sunt, de regulă, cele mai scumpe și având în vedere fiziologia digestiei la rumegătoare, se pot face următoarele recomandări în conduita de utilizare a acestora:
– dacă nutrețurile ce alcătuiesc rația de bază (fânurile, semifânurile și suculentele) sunt de bună calitate, se poate obține o producție de până la 11-13 litri de lapte fără concentrate;
– cantitățile de concentrate se administrează în funcție de producția de lapte a animalului asigurând 0,25-0,35 kg pentru un litru de lapte, după cum rezultă și din tabel.
3. Alimentația în restul perioadei de lactație și de gestație incipientă
În această fază, alimentația corespunde nivelului productiv al vacii de lapte, contând îndeosebi pe nutrețurile fibroase și suculente din rația de bază, la care se adaugă amestecuri de concentrate la animalele a căror producție de lapte este peste 10-12 l/zi.
Variațiile cantităților furajere, adaptate la producțiile vacilor, sunt însoțite de structuri diferite ale rațiilor. Astfel, dacă la vacile cu producții medii de 10-15 l lapte/zi, structura este constituită din 50% suculente, 20% fibroase, 20% concentrate și 10% grosiere, la animalele cu producții de până la 10 l lapte, grosierele pot ajunge la 40%, fibroasele 10%, suculentele 40%, iar concentratele maximum 10% sau pot lipsi.
În practica hrănirii vacilor de lapte este de mare importanță și constanța rației. Schimbările frecvente și bruște într-o rație conduc la diminuarea activității micro-organismelor ruminale și afectează procesele fermentative, cu repercusiuni asupra calității și cantității laptelui. Durata de adaptare a microorganismelor la modificările unei rații este de 12-14 zile.
Revenind la specificul acestei faze, trebuie reținut că, după ce a atins vârful productiv, producția de lapte se află acum într-o perioadă de platou (pe care l-am dori cât mai lung) sau de ușoară diminuare a cantității zilnice de lapte care se mulge.
O tehnică diferită se aplică în cazul vacilor performante, o importanță deosebită având structura rației. În unele țări, precum SUA, la vacile cu producții de peste 6000 l lapte, furajele de volum reprezintă 60-64% iar concentratele 36-40%. În Franța, la producții de peste 25 l lapte/zi, raportul concentrate voluminoase este de 1/1, iar în cazul unor furaje voluminoase de foarte bună calitate acestea pot reprezenta 60% din structura rației.
În funcție de evoluția curbei de lactație, concentratele pot reprezenta 60% la începutul lactației, 40% la mijlocul lactației și 25-30% spre sfârșitul perioadei de lactație și în perioada de repaus mamar.
CANTITĂȚILE DE CONCENTRATE RECOMANDATE PENTRU DIFERITE PRODUCȚII DE LAPTE
Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016
