Unele companii multinaționale organizează în parteneriat două câte două și câteodată câteștrei evenimente! Cert este că își reajustează bugetele pentru aceste evenimente de interior, în spații protejate, unde purced cu întreaga echipă în toate regiunile țării, invitând sute de fermieri pentru a le prezenta portofoliile comerciale pentru imediata campanie agricolă de primăvară.
Sunt sume consistente cheltuite cu acest tip de evenimente pentru a atrage producătorii agricoli, mai ales că unii dintre aceștia au la dispoziție bugete sărace pentru noul ciclu de producție. Oamenii stau cu gurile căscate, ascultând cu atenție expunerile, urmărind mai ales să vadă cu ce vine nou compania x sau y cu care dezvoltă parteneriate. În timpul acestor întâlniri cu fermierii se lansează produse noi, debutează campanii promoționale, sunt expuse facilități la desfacere, toate acestea pentru a mări volumul vânzărilor. Însă așa cum am putut constata, și din discuțiile cu fermierii, cei mai mulți dintre producătorii agricoli sunt interesați de reducerile de preț, în loc să privească eficiența și performanțele tehnice ale produsului cumpărat, fie el sămânță, pesticid, utilaj sau mașină agricolă.
Evenimentele de sală și de câmp sunt modalități moderne de interacțiune și socializare, omniprezente în agrobusiness-ul românesc. Echipele de marketing se întrec în a-și prezenta oferta de produse! Evident, au și cu ce a se lăuda! Fiecare campanie agricolă de primăvară consumă cantități însemnate de material semincer, în majoritate covârșitoare provenit din străinătate. Simpozioanele au și un alt rol: acela de a cunoaște cumpărătorul. Aici chestiunea este simplă, unul vinde, mai mulți cumpără. Iar cel care vinde caută marja de profit cea mai mare. În antiteză, promovarea, diseminarea rodului cercetării cere bani, mulți bani! Și marketingul cere o pregătire specială, în care tehnicile de manipulare a cumpărătorului își fac loc uneori!
În schimb, dacă aruncăm o privire la cercetarea agricolă românească, aceasta… vegetează! An de an pierde startul. Nu iese la câmpul simpozioanelor, nu purcede a face agricultură de sală! De ce? Lipsa fondurilor! Sunt unități de cercetare-dezvoltare, susțin specialiștii și unii cultivatori, care au pe stoc, pentru comercializare, material semincer mult mai valoros decât ceea ce este pe piață; acesta din urmă însă este promovat agresiv, insistent și persuasiv, adaptat perfect la condițiile pedoclimatice ale țării noastre. În schimb, cercetarea românească nu știe să vândă! Se mulțumește să afișeze pe site-ul fiecărei unități o listă, în dulcele stil clasic și tabelar, cu ceea ce au de vânzare! În cele mai fericite situații se mărginește la acțiuni gen „Ziua porților deschise”.
Lipsa de bani, dezinteresul și neștiința unui marketing autentic fac să se perpetueze această situație de la an la an. Or, tocmai din vânzarea rodului cercetării-dezvoltării își târâie existența de azi pe mâine multe dintre aceste unități de cercetare agricolă românească.
Zilele trecute, am parcurs pagina oficială a ASAS. Undeva, pierdut prin hăul site-ului, pe la rubrica „informații tehnice de interes public”, am lecturat anunțurile privind oferta de vânzare a materialului săditor pentru pomicultură și viticultură și genetica românească pentru culturile de câmp a unităților de cercetare-dezvoltare din sistemul academic. Faptul că această ofertă nu era scoasă în evidență mi s-a părut a fi la periferia interesului public!!!
Și ar mai fi ceva de spus! S-a încetățenit în conștiința publică faptul că tot ce-i venit din afară este și bun sau ceea ce scrie pe etichetă este și adevărat! Nimic mai fals! E o realitate, România are o piață prosperă de produse contrafăcute sau produse de o calitate îndoielnică. Nici autoritățile vamale, nici și cele cu atribuțiuni de control nu-și fac treaba așa cum trebuie și nici omologarea unor produse nu s-a făcut tocmai conform…
