Reacţia solului reprezintă gradul de aciditate sau de alcalinitate dat de concentraţia ionilor de hidrogen (H+) şi oxidril (OH-) şi care se exprimă în valori pH. Valorile acestuia sunt cuprinse între 1 şi 14. Când cantitatea ionilor de hidrogen, care dau aciditatea, este egală cu cea a ionilor de oxidril, care dau alcalinitatea (bazicitatea), solul are pH-ul 7, adică este neutru. Valorile mai mici de 7 exprimă aciditatea, iar cele peste 7 indică alcalinitatea solului.

Ce buruieni ne indică reacţia solului?

Cum aflăm reacţia solului? O determinare riguroasă se poate obţine în laboratoare de specialitate, însă se pot efectua şi determinăti aproximative prin procedee simple în teren. O bună orientare poate asigra flora spontană care creşte în parcelele respective. Şi anume:
– unde creşte Nardus stricta (ţepoşica) este sol acid puternic;
– unde creşte Oxalis acetosella (măcrişul iepurelui) este sol acid;
– unde creşte Anemone nemorosa (păştiţă sau floarea Paştelui) este sol acid spre neutru;
– unde creşte Salicornia herbacea (Brâncă) şi Suaeda maritima (ghirin) este sol alcalin.
O altă metodă simplă de în teren este măsurarea cu pH metrul.
Pedologii apreciază că în România avem 3,4 milioane de hectare de soluri acide şi 220.000 ha de soluri alcaline.

Reacţia plantelor de cultură la pH

• La aciditate:
– puţin rezistente: grâu, orz, lucernă, rapiţă, muştar, in pentru ulei;
– potrivit rezistente: trifoi, floarea-soarelui, porumb, mazăre, fasole;
– suportă aciditatea: cartof, secară, ovăz, lupin.
• La alcalinitate:
– slab rezistente: ovăz, mazăre, fasole, floarea-soarelui, porumb, cartof;
– potrivit rezistente: grâu, secară, orz, mei, sorg;
– foarte rezistente: sfecla de zahăr, dovleacul.
Organismele din sol se comportă faţă de pH astfel:
– Bacteriile nitrificatoare Nitrosomonas şi Nitrobacter cer pH 6,5-7,9;
– Bacteriile fixatoare de azot Azotobacter chroococcum – 6,5-7,8 şi Clostridium pasteurianum – 6,9-7,3;
– Bacteriile simbiotice Rhizobium ce un pH de 6,7-7;
– Ciupercile se dezvoltă la un pH de 4-5.

Ce eficienţă au îngrăşămintele în funcţie de pH?

La administrarea îngrăşămintelor chimice se ţine seama de reacţia fiziologică a acestora. Pe solurile acide se aplică cele cu reacţie alcalină (nitrocalcar, azotat de sodiu), iar pe solurile alcaline se aplică cele cu reacţie acidă (sulfatul de amoniu, clorura de amoniu). În tabelele 1 şi 2, atât în cazul azotului, cât şi al fosforului, se constată că cea mai bună valorificare se realizează la reacţia neutră a solului.
Unde este necesar să aplicăm amendamente?
• Pe solurile cu pH-ul sub 5,8 se aplică hidroxid de calciu, carbonat de calciu ş.a.;
• Pe solurile cu pH-ul peste 8,5 se aplică gips (CaSO4.2H2O)
Pentru reducerea pH-ului cu o unitate se pot aplica: 2-2,5 tone/ha de amendamente.
Prin urmare, starea chimică a solului trebuie să fie în atenţia fiecărui fermier, deoarece aceasta are multiple influenţe asupra activităţii din sol şi asupra plantelor de cultură, iar în final asupra nivelului şi calităţii recoltelor.

TABELUL 1: EFICIENŢA ÎNGRĂŞĂMINTELOR CHIMICE RAPORTATĂ LA PH

TABELUL2: COEFICIENTUL DE UTILIZARE A FOSFORULUI FAŢĂ DE VALORILE PH-ULUI

TABELUL 3: PIERDERI ANUALE DE RECOLTĂ LA UN PH ACID

VARIANTA CLASICĂ DE DETERMINARE A PH-ULUI

Pentru determinarea pH-ului în teren, în trecut se folosea pH metrul Hellige (figură), format dintr-o plăcuţă de porţelan prevăzută cu o adâncitură în formă sferică şi un canal în formă de T. Pe ambele părţi ale canalului se găseşte o scară de culori corespunzătoare valorilor pH, între 4 şi 9. Se compara culoarea soluţiei (pământ mărunţit peste care se picura soluţia indicatoare) cu cea de pe plăcuţă şi acolo unde culorile corespundeau, aceea era valoarea pH-ului.
Se mai foloseau fâşii de celuloză îmbibate cu indicator, care introduse în suspensia sol-apă, se colorează corespunzător pH-ului respectiv şi se compară cu scara etalon (vezi tabel 4).

TABELUL 4: TREPTELE VALORICE ALE REACŢIEI SOLULUI

Articol publicat în revista Ferma nr. 5/254 (ediţia 15-31 martie 2020)