Atenţia majorităţii celor implicaţi în agricultură s-a îndreptat, în general, asupra viermelui vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera), iar fermierii au crezut că au scăpat de pericolul atacului de sfredelitor la porumb.
Iată că situaţia actuală, şi chiar din 2011, tinde să contrazică acest lucru, cel puţin în zonele de vest ale ţării, unde s-a semnalat un atac masiv de Ostrinia la porumb. Au existat numeroase feed-back-uri provenite de la fermierii din zonele respective. Alte regiuni în care s-a semnalat atac de Ostrinia nubilalis sunt sud-vestul ţării, precum şi, izolat, sud-estul ţării.
Posibile cauze ale revenirii atacului
Care pot fi cauzele care au dus la acest atac, având în vedere că în prezent se cultivă o multitudine de hibrizi de porumb, proveniţi de la marile companii multinaţionale? Am identificat două posibile cauze:
• Condiţiile climatice din luna iunie, perioada în care dăuntorul depune ponta, ar fi o primă cauză. Femelele depun pontele pe faţa inferioară a frunzelor de porumb, la baza acestora, de obicei aproape de nervura mediană. Perioada de incubaţie durează aproximativ două săptămâni. În primul stadiu de dezvoltare, larva migrează cu ajutorul unui fir de mătase de la o frunză la alta şi de la o plantă la alta.
În această perioadă, mortalitatea larvelor este destul de ridicată şi poate să ajungă la 60-70% sau chiar mai mult, dacă vremea este călduroasă şi secetoasă, iar nopţile sunt, de asemenea, calde. În schimb, nopţile răcoroase cu umiditatea relativă mare sunt favorabile pentru apariţia şi dezvoltarea larvelor.
Cum condiţiile climatice din zonele agricole ale României din perioada iunie-iulie s-au schimbat în ultimii ani şi nu se mai încadrează în tiparul ultimelor decenii, atacul de Ostrinia nubilalis se poate realiza cu o intensitate diferită de la un an la altul.
• Hibrizii rezistenţi care pot deveni sensibili în anii favorabili dăunătorului ar fi a doua cauză. În pliantele marilor companii producătoare de sămânţă nu prea găsim informaţii referitoare la rezistenţa hibrizilor la Ostrinia nubilalis, dar se pune accent pe rezistenţa la secetă a plantelor sau pe capacitatea de a pierde apa din boabe la maturitate.
În urma cercetărilor efectuate în lume, s-a ajuns la concluzia că prezenţa gluconei – 2,4 dihidroxi – 7 – metoxiibenzoxazin, denumită în mod convenţional DIMBOA, în plantele de porumb le conferă acestora un caracter repulsiv, larvele stagnează în creştere şi pot pieri în proporţie de 25%. De acest caracter s-a ţinut seama în crearea de noi hibrizi de porumb cu diferite grade de rezistenţă la atacul de Ostrinia nubilalis.
De-a lungul timpului s-a dovedit că pentru a testa rezistenţa plantelor la atacul dăunătorului, trebuie să fie o presiune de infestare uniformă şi ridicată. Acest lucru nu se realizează an de an în condiţii de atac natural. Din acest motiv, hibrizii de porumb care au fost apreciaţi ca fiind rezistenţi la atac se pot dovedi sensibili în anii favorabili dăunătorului.
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
Testarea rezistenţei hibrizilor în condiţii de atac masiv
În prezent, în ţara noastră există o gamă foarte variată de hibrizi de porumb, foarte productivi. Peste tot în ţară sunt loturi demonstrative sau loturi de testare a hibrizilor de porumb privind diverse aspecte, inclusiv rezistenţa la atacul sfredelitorului porumbului.
Dar această testare a rezistenţei se face doar în condiţiile unui atac natural, nu în condiţiile asigurării unei presiuni mari de infestare. Cel mai probabil, aşa au apărut şi aceste probleme în vestul ţării, deoarece acest an a fost unul favorabil pentru manifestarea atacului acestui dăunător.
Una dintre cele mai bune metode de apreciere a rezistenţei plantelor de porumb este infestarea artificială a acestora cu ponte obţinute de la fluturi crescuţi în condiţii de laborator. Despre aceasta o să vorbesc în numerele următoare.
