Dacă în anul 2000, o junincă din rasa Holstein, aflată în luna a şaptea de gestaţie, costa în jur de 1200 USD, în aprilie 2006 preţul de vânzare a unei juninci de calitate medie era de 1500 USD. În ianuarie 2007 preţul unei juninci de calitate medie a fost cuprins între 1550 şi 1675 USD, iar a unei juninci de calitate superioară s-a situat între 2125 şi 2375 USD. În luna iulie 2007 preţul de vânzare a unei juninci a depăşit 2000 USD, iar la sfârşitul anului 2007, costul unui astfel de animal a ajuns la 2150 USD, iar o junincă de foarte bună calitate poate ajunge la 2525 USD.

Nici în Europa, preţul de vânzare pe piaţa liberă a unei juninci din rasele de lapte sau mixte (Holstein-Friză, Brună sau Simmental) nu este mai mic. În noiembrie 2007, s-au vândut în Marea Britanie viţele din rasa Holstein-Friză cu preţuri cuprinse între 1900 şi 2700 GBP, iar cele cu pedigree foarte bun au ajuns chiar la 3000 GBP. În Germania şi Austria, o junincă din rasa Schwarzbunte, Rotbunte sau Fleckvieh ajunge la 1700 EUR sau chiar mai mult, dacă are un pedigree bun.

Costul de producere a unei juninci
Comparativ cu aceste preţuri de vânzare pe piaţa liberă, costul de producere a unei juninci este diferit. El poate să fie mai mare sau mai mic. În general, un fermier bun îşi produce animalele pentru înlocuirea mătcii, cu un preţ mai mic decât preţul de piaţă al junincilor. În continuare, voi încerca să definesc, citând un studiu publicat în SUA în anul 2005 (J. Karszes, NRAES-175, 2005), elementele de cheltuieli care influenţează costul producerii unei viţele până la fătare.
Studiul s-a efectuat pe un număr de opt ferme de vaci de lapte din statul New York, SUA. Costul de producere a junincilor nu a fost unul mediu, deoarece fermelor studiate au fost, ca mărime, peste media din SUA, şi utilizează programe profesioniste de creştere a tineretului femel de înlocuire. Profilul fermelor studiate este prezentat în tabelul 1.
Se observă că investiţia totală în creşterea unei viţele până la fătare este 1580 USD, care reprezintă toate cheltuielile de creştere, inclusiv valoarea iniţială a viţelei la naştere şi dobânzile plătite pe investiţiile neperformante. Cheltuielile de creştere au ajuns la suma de 1429 USD, iar valoarea iniţială a animalelor a fost, în medie, de 151 USD.
În tabelul 2 sunt redate elementele de cheltuieli cu creşterea viţelelor. Din acest tabel se constată că cele mai mari cheltuieli sunt ocazionate de furaje – 49%, cu o medie de 1,03 USD pe zi, urmate de forţa de muncă – 17%, cu 0,37 USD pe zi, apoi amortizarea investiţiilor – 7% şi posesia adăposturilor – 5%.

Cheltuielile pe zi, pe animal
Costul mediu de creştere pe cap de animal pe zi a fost de 2,10 USD, exceptând valoarea iniţială a viţelului.
Schimbările categoriei de furaje administrate, precum şi a necesarului de forţă de muncă pe parcursul creşterii viţelelor, a determinat diferenţe semnificative ale cheltuielilor zilnice în raport cu categoria de vârstă, astfel:
• în perioada de alăptare peste 4 USD;
• de la înţărcare la însămânţarea fecundă 1,75 USD;
• de la însămânţare până cu două săptămâni înainte de fătare 2,02 USD;
• înainte de fătare 2,81 USD.

Cheltuieli pe kilogramul de spor
Costul de realizare a unui kilogram spor pe perioada de creştere a viţelelor de reproducţie a fost, în medie, de 2,60 USD, cu limite medii cuprinse între 2,16 şi 3,26 USD. Cheltuielile s-au calculat pornind de la un spor mediu zilnic de 800 g, cu variaţii de la 765 g la 825 g. Acest cost s-a format din următoarele:
• 1,28 USD pentru furaje, cu limite între 1,17 şi 1,41 USD;
• 0,46 USD pentru forţa de muncă;
• 0,86 USD pentru celelalte cheltuieli.
Dacă analizăm costul unui kilogram spor pe categoriile de creştere, atunci se pot observa următoarele:
• înainte de înţărcare 4,43 USD/kg;
• de la înţărcare la însămânţare 1,85-2,00 USD;
• de la însămânţare la fătare 2,75-2,85 USD.

Furajele şi forţa de muncă au avut, de departe, cel mai mare impact asupra costului de producere a unui kilogram spor, cu o proporţie de 67% din totalul cheltuielilor. Cheltuielile cu forţa de muncă au fost de 1,65 USD/kg spor în timpul fazei de alăptare şi au scăzut la mai puţin de 0,33 USD, după înţărcare.

Cheltuielile pe stadii de creştere
Perioada de creştere a viţelelor de reproducţie a fost împărţită în patru etape, şi anume: de la naştere la înţărcare, de la înţărcare la pubertate, de la pubertate la însămânţare şi de la însămânţare la fătare. Cheltuielile aferente fiecărei perioade sunt redate în tabelul 3.
Se constată, din tabelul 3, o mare diferenţă între proporţia costurilor şi proporţia creşterii realizate din greutatea la sfârşitul perioadei de creştere. De exemplu, în prima etapă, deşi se realizează numai 8% din masa corporală totală, se cheltuiesc 14%, iar în perioada următoare creşterea devine mai eficientă, cheltuindu-se doar 29% din totalul cheltuielilor pentru o creştere de 38% din masa corporală finală. În etapa a treia, cele două proporţii sunt relativ egale, pentru ca, în etapa a patra, cheltuielile să depăşească din nou, cu mult, viteza de creştere.

Merită efortul să creştem viţelele de reproducţie?
Aceasta este întrebarea pe care trebuie să şi-o adreseze fiecare crescător, ca urmare a analizei eficienţei economice a programului de creştere a viţelelor de reproducţie.
În urma analizei, poate opta pentru creşterea lor în fermă sau contractarea către un crescător profesionist de viţele.
Pentru această decizie, fermierul trebuie să caute răspuns la următoarele întrebări:
• Care este preţul ca să furajezi viţelele cu furajele cele mai ieftine din fermă?
• Cât costă să cultivi toate furajele, atât pentru vacile de lapte cât şi pentru viţelele de reproducţie?
• Cât te costă să gestionezi în mod corespunzător gunoiul? Ai echipamente şi teren suficient pentru a realiza acest lucru?
• Există alte costuri care pot afecta negativ cheltuielile fermei, dacă viţelele de reproducţie sunt crescute în fermă? De exemplu, dacă cresc cheltuielile în mod semnificativ atunci când viţelele sunt crescute în adăposturi proaste.
Determinarea costurilor cu programul de creştere a viţelelor de reproducţie reprezintă primul pas, dar esenţial, în analizarea eficienţei creşterii acestora în fermă.

Tabelul 1.
Profilul celor 6 ferme din New York studiate (medii)

Tabelul 2.
Costul total pentru a creşte o viţea

Tabelul 3.
Cheltuielile cu viţelele de reproducţie pe etape de creştere