„La fermele noastre, preţul unui megawatt a crescut de la 250 lei, la 800-1.300 lei! Dacă până acum, costul mediu cu depozitarea mărului, pe o perioadă între şase şi opt luni, era undeva la 0,6 lei pe kilogram, acum s-a dus spre 1,5 lei/kg”, spune Lucian Mugurel Florea, administratorul Asociaţiei Pomicole Iteşti.

Concurenţă pe piaţa merelor

Producătorii vor să vândă toată marfa existentă pe stoc şi să scape de condiţiile de depozitare. „Cei mai straşnici concurenţi sunt ungurii şi polonezii care vin la ofertă cu un preţ la măr fix cât e la noi costul cu depozitarea, adică 1,5 lei/kg! În realitate, mărul pleacă din fermele noastre cu 3 lei/kg, deoarece ambalajele, eticheta, transportul, paleţii, pungile, toate s-au scumpit. De asemenea, pe piaţa liberă kg de măr este undeva la 2-2,50 lei/kg şi 3 lei la supermarket!”, a continuat interlocutorul băcăuan.

Stocuri mari, vânzări slabe!

La asociaţia băcăuană sunt peste 700 de tone de fructe care se mişcă anevoios, volumele de vânzări sunt cu 40-50% mai scăzute, faţă de anul trecut. Viitorul se anunţă cu adevărat… găunos! „Cred că jumătate dintre producători nu vor mai fi în piaţă. Vor dispărea pomicultorii care au plantaţiile îmbătrânite şi nu cred că mai au vreo şansă de a reporni motoarele!”, susţine Lucian Mugurel Florea.

Alte state au găsit soluţii!

Ungaria şi Polonia, spre exemplu, se confruntă cu aceleaşi probleme. „Diferenţa e că în aceste state s-au găsit şi aplicat soluţii. În Ungaria, spre exemplu, livădarii pot converti plantaţiile în sistem ecologic şi primesc de la guvern o compensaţie între 4.000 şi 6.000 de euro/ha, timp de trei ani. În Polonia, statul suportă costul cu îngrăşămintele. Deci, se caută soluţii de avarie pentru a depăşi acest episod de criză şi pentru a nu se distruge livezile vechi”.  

Ce pot face autorităţile?

La nivelul UE mai este o măsură pe care ar putea s-o aplice şi România: Directiva privind retragerile de pe piaţă. Potrivit acesteia, se strâng produsele de către autorităţi şi apoi sunt donate aşezămintelor sociale, iar producătorii primesc o compensaţie calculată undeva la 1,78 lei/kg. De ajutor ar mai fi: scăderea accizei la motorină, subvenţionarea unei cote din preţul îngrăşămintelor, plafonarea preţului la electricitate, acordarea de credite performante.

Producătorul, ţap ispăşitor?!

Asociația Pomicolă Itești a sesizat Consiliul Concurenţei să verifice importurile de măr care vin cu preţuri extrem de mici, sub costurile de producţie! „Răspunsul primit a fost halucinant! Am fost acuzaţi că nu am atras fonduri şi că nu suntem performanţi! Cum să fim performanţi dacă nu suntem sprijiniţi? Dacă am fi avut autostrăzi nu ne-ar fi costat atât de mult transportul. Tot ce n-a făcut statul, Consiliul Concurenţei a aruncat în curtea noastră!”, şi-a vărsat amarul Lucian Mugurel Florea.

În ultimii 5 ani, producţia de mere din România a crescut cu 18%, în timp ce numărul de meri a scăzut cu 2%, până la 24,2 milioane, arată datele INS.

Statul nu face licitaţiile la care şi noi am fi putut să ne înscriem, cum ar fi programul „Mere în şcoli”. Există pâghii pe care le are statul la îndemână şi care ar putea ajuta sectorul pomicol să nu ajungă în colaps! – LUCIAN MUGUREL FLOREA, Administrator Asociaţia Pomicolă Iteşti

ASOCIAŢIA POMICOLĂ ITEŞTI

Asociația băcăuană a fost înființată în anul 2011 ca grup de producători recunoscut preliminar de către Ministerul Agriculturii. Deține o suprafață de 90 ha cultivată cu pomi fructiferi, din care mai bine de două treimi sunt livezi de măr. În 2016, grupul s-a transformat în organizație de producători în sectorul fructe. Pomicultorii iteşteni deţin un spaţiu de depozitare cu o capacitate de 1.000 de tone cu atmosferă modificată – controlată şi de 500 to, pentru produse refrigerate. Asociaţii au intrat cu producţia în retail încă de la început.

un articol de

Marian MUŞAT